– Ce este teatru? Vă place la teatru? Printre răspunsurile verbale afirmative ale soldaților, am primit și o ridicătură din umeri, o privire ezitantă, semn că teatrul e un subiect ”tabu” pentru ei. E firesc, mi-am zis, că o situație similară domnește și în mediul civil. În goana după muncă, după bani, din cauza distanței sau a altor impedimente, teatrul este un Aisberg pentru unii cetățeni.
Putem trăi fără teatru? Sigur, dar cum?.. Răspunsuri putem auzi diferite, contradictorii – de la pasiune până la apatie… Și dincolo de asta, e îmbucurător, cel puțin, că nu se pune întrebarea: ”Avem nevoie de teatru sau nu?” așa cum se mai întâmplă în cazul Armatei Naționale.
Dacă ar fi întrebați actorii (unii deja au fost întrebați) despre necesitatea armatei, aceștia fără echivoc ar răspunde în favoarea structurii militarii atât cei, care au trecut prin coridoarele unităților militare, cât și cei, care tangențial s-au intersectat cu ea.
Astfel, drept recunoștință, din respect sau dintr-un interes reciproc, anumite teatre din republică au manifestat receptivitate față de inițiativa Armatei Naționale ca militarii să beneficieze de bilete gratuite la spectacolele lor. E vorba de Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul Republican „Luceafărul” , Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov”, Teatrul de Revista „Ginta Latina”, Teatrul Naţional de Opera şi Balet „Maria Bieşu” din Chișinău, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălți și Teatrul Muzical – Dramatic ”B.P. Hașdeu” din Cahul.
Un bilanț cantitativ arată că pe parcursul anului 2018 şi în primul trimestru al anului 2019, aproximativ 3000 de militari au vizionat peste 150 de spectacole şi concerte pe gratis, ne-a informat lt. colonel Nicolae Mardari, șef serviciul educație civică și tradiții militare J7 Direcție instruire întrunită și doctrine. Sursa citată a completat că prioritar se acordă aceste posibilități militarilor în termen, dar la fel de mult se menține interesul față de teatru în rândul militarilor prin contract și al funcționarilor Armatei Naționale: ”Uneori e bătălie pentru locuri, noi fiind nevoiți să limităm pe unii, în favoarea altora.” Printre preferate sunt simfoniile, opera și concertele netradiționale, cum a fost, de exemplu, cel de muzică chineză,- a specificat ofițerul.
Selectarea beneficiarilor este transparentă după principiul Primul venit-primul servit, iar avizele despre ofertele teatrelor sunt publicate în rețelele interne ale armatei.
Un pic mai degajată este distribuirea biletelor pentru Filarmonica Națională ”S. Lunchevici”, dar instituția e și cea mai generoasă la acest capitol – câte 20-50 de locuri la anumite spectacole. E firesc, că muzica clasică nu e pe gustul tuturor, dar gustul se formează, de aceea considerăm oportună această șansă, în special pentru ostași, – opinează directorul Filarmonicii, Svetlana Bivol.
Așadar, în fiecare săptămână cel puțin la unul din spectacolele din capitală, Bălți sau Cahul, putem vedea printre spectatori câte un grup de tineri în ținută militară. Cei din urmă sunt bucuroși că se detașează de rutina de cazarmă și că își lărgesc orizontul de cunoaștere în domeniul culturii. Cine știe… poate cineva dintre ei ajunge să devină fan al baletului, al simfoniei, al muzicii populare din alte țări sau chiar să se facă actor?..
De altfel, 30 de soldați din Batalionul de Gardă ”au gustat” din meseria de actor acum câteva luni, când au jucat rolul ostașilor egipteni în spectacolul ”Aida” pe scena Teatrului de Operă și Balet. A fost o experiență unică, cu emoții profunde, dar insesizabile la prima vedere, pentru că în timpul celor trei repetiții, tinerii au învățat să pășească cu încredere, să se autocontroleze emoțional și să-și ducă misiunea la bun sfârșit așa cum o fac pe poligon sau pe platoul de instruire militară.
Actoria este o provocare pentru generațiile actuale de ostași, însă, nu și pentru cei de acum 15 ani, pentru că Armata Națională a avut propriul teatru. Era o perioadă frumoasă, când spectatorul și pe alocuri, actorul militar, primea cu admirație artiștii renumiți din țară în propriul lăcaș al culturii, – își amintește ultimul director al Teatrului AN, Victor Ignat. Din lipsa surselor financiare acesta a fost lichidat încă în 2006. De atunci alternative de acest gen pentru militari nu au existat.
De aceea, nu e de mirare, că odată cu deschiderea teatrelor spre colaborare, numărul doritorilor de a viziona spectacole este în creștere atât în rândul militarilor în termen, cât și în rândul celor prin contract sau funcționari ai Armatei Naționale. Situația vorbește deja nu numai despre o plăcere de a primi ceva în dar, dar și despre dorința acestora de a se culturaliza; a-și forma o percepție adecvată despre alt mediu, decât cel militar; a-și diversifica cunoștințele despre teatru, actori, opere de artă etc și, într-un final de a-și degaja creierul și sufletul. Or militarul ca furnizor de linişte, siguranţă, pace, are nevoie el însuși, periodic, de a trăi aceste stări. Respectiv dorința noastră e ca aceste solicitări să fie satisfăcute și în viitor, – conchide locotenent – colonelul Mardari.
Se pare că dorințele se materializează. În ultima perioadă ofertele teatrelor sunt mai tot mai multe, se conturează noi forme de colaborări, iar militarii prezenți în sală sunt evidențiați ca spectatori speciali. Ministerul Apărării, la rândul său, vine cu o reacție și de Ziua Mondială a Teatrului, directorii în cauză au primit câte un suvenir personalizat și o medalie pentru colaborare.
Ei bine, teatrul este un important contribuitor la culturalizarea militarilor din Armata Națională, dar nu singurul. În aceeași listă sunt incluse bibliotecile, muzeele ș.a. despre colaborarea cărora vom afla în alte articolele.
Spre final, ținem să spunem La Mulți Ani tuturor Teatrelor din țară! Militarii să retrăiască împreună cu actorii diverse scene de teatru, pe care să le îndrăgească, vorba lui Oscar Wilde, iar scenele de război să fie doar istorie.
Martie 2019
Arma-ta DV 
Un gând