Actorul, care se visează ofițer!

          În inima capitalei în luna septembrie în 2019 a avut loc un triplu jubileu: Teatrul Dramatic Rus de Stat ”A. CEHOV” a pășit în al 85-lea an de existență, iar directorul teatrului, Constantin Haret, a împlinit 50 de ani și 10 ani de la cârma instituției.

          E un prilej bun de a cunoaște această personalitate prin dinastie sub un aspect mai puțin cunoscut, dar apropiat nouă, celor din armată. Actorul Constantin Haret este pasionat de militărie și chiar și-a dorit o carieră militară:”Dragostea față de armată mi-a insuflat-o tatăl meu, căpitan (r) Spiru Haret. El a făcut serviciul militar, iar apoi periodic participa la cantonamente pentru rezerviști și de fiece dată venea acasă cu istorii interesante despre armată. Am fost atât de încântat de povestirile dânsului, încât mi-am propus să mă fac parașutist. Însă, soarta îmi pregătea o altă cale.”

          A făcut actorie. După absolvirea Conservatoriului s-a angajat la teatrul „Ginta latină” și credeți că și-a luat gândul de la armată? Nu! La prima ocazie, mai exact pe când avea 25 de ani și a primit citație, s-a prezentat în grabă la Centrul militar Chișinău, iar de acolo a plecat la Florești. Rolul de infanterist l-a însușit timp de 60 zile în timpul cantonamentelor militare destinate celor cu studii superioare: ”Am cântărit greutatea cizmelor pe poligonul mare, cu arma în mână. Am țintit cu Kalașnikov la distanțe mari și mici. Mi-a plăcut atât de mult, încât continui și astăzi să mă antrenez la TIR. Nu pot să zic că am făcut armată așa cum îmi povestea tata, dar o școală bună militară am trecut.”

          Totodată, în timpul pregătirii militare tânărul Constantin și-a făcut mai mulți camarazi și pe parcurs a continuat să-și lărgească cercul de oameni apropiați în epoleți, pentru că aceștia sunt de încredere, susține dânsul: ”Consider că oamenii în epoleți sunt de nădejde și cu responsabilitate mărită. Sarcina lor numărul 1 este de a menține pacea și nu de a face război. Ei mai bine ca oricine prețuiesc această valoare și de aici tratează viața mai conștiincios.”

          După examenul militar urma să devină locotenent. Însă, în acel an, 1994, conducerea țării a decis să anuleze acest proiect, astfel Constantin Haret a rămas până în prezent ostaș în rezervă: ”Încă din copilărie visez să devin ofițer și atunci când la sărbători aud Odă ofițerilor, automat mă ridic în picioare. La scurt timp, însă, mă așez și îmi zic, Constantine, încă nu a crescut până la gradul de ofițer.”

          Totuși, ce noroc e să fii actor. Visele ți se pot împlini, măcar pentru puțin timp. Așa se face că din cele peste 50 de roluri de teatru și de film din cariera sa, câteva au fost cu epoleți. Constantin Haret a fost ostaș, grănicer și colonel de poliție. Cu mândrie a jucat și rolul lui Tuzenbah, în spectacolul ”Trei surori” de A. Cehov: ”De fiecare dată când pun epoleții pe umăr, mă simt înaripat.”

          Din respect și admirație pentru oamenii în uniformă militară directorul Teatrului Cehov a acceptat o colaborare cu Armata Națională, datorită căreia militarii beneficiază de gratuități la spectacolele teatrului. Rândul întâi este mereu în așteptarea oaspeților deosebiți, mărturisește dl Haret. Drept recunoștință, Ministerul Apărării a venit cu un mesaj de felicitare cu ocazia celor 85 de ani ai Teatrului Dramatic Rus de Stat ”A. Cehov”, iar anterior – cu o medalie pentru colaborare.

          În concluzie, îmi voi permite o paralelă. Anton Cehov în timpul vieții a avut o armată de admiratoare, supranumite ”antonovki”. Directorul teatrului din Chișinău, ce poartă numele prozatorului rus, are o admirație pentru armata moldoveană și crede în visul, cândva apărut – să fie ofițer al ei. O încurajare spirituală primește chiar de la același Cehov, care afirma: ”Dacă în primul act pe scenă atârnă o armă, atunci în ultimul act ea trebuie să tragă.”

Alte subiecte la tema teatrului: https://dragostinavicol.wordpress.com/2019/03/27/nasii-de-cultura-ai-militarilor-teatrul/

          Ianuarie 2020

Alte articole legate de amintirile despre armata:

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/08/27/amintirile-lui-porubin-despre-armata/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/09/18/mandri-de-numele-militaru/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/10/31/mai-intai-a-fost-automatul-apoi-microfonul/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/16/muzica-uniforma-patria-valorile-artistului-militar/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s