Martie e nu numai Mărțișor, e mama – Începutul tuturor începuturilor, cum scria poetul Grigore Vieru, elogiată atât de mult în poezie. Întâmplător sau nu, poezia e sărbătorită tot în luna martie, în special pe 21, grație unei decizii UNESCO din 1999.
Ziua Internațională a Poeziei vine să ne amintească că această formă de artă ne influențează sufletul și rațiunea la fel de mult ca muzica, pictura ș.a. O serie de cercetări științifice au demonstrat că cititul/învățatul/scrisul poeziei ne dezvoltă memoria, gândirea, ne ajută să cunoaștem lumea, ne îmbogățește vocabularul, ne relaxează la urma urmei, stare atât de necesară inclusiv militarilor.
Astfel, activitățile culturale în care Poezia e regină, sunt nelipsite în unitățile militare, dar chiar și înafara lor sunt militari, care trăiesc viața prin poezie. Ei pur și simplu simt nevoia să scrie, să se exprime în versuri și nu neapărat pentru a fi faimoși, ci pentru că prin poezie se simt liberi să gândească.
Din aceste porniri locotenent-colonel Vitalie Bunduchi, ofițer de protocol în cadrul Ministerului Apărării, a ajuns autor de poezii. La fel ca alții, scrie ziua și noaptea, la îndemnul inimii și la ocazii speciale, scrie de mic și continuă la maturitate. Ceea ce îl face deosebit de alți autori de poezie, cel puțin din țara noastră, e că dânsul scrie despre armată, despre genurile de armă, despre trăirile soldatului, tematică pentru unii neatractivă, pentru alții necunoscută. Ofițerul nostru, însă, este artilerist, specialist în cooperare internațională, în politică și planificare a apărării, deci pe bună dreptate poezia lui despre militari e convingătoare:
Sunt zeii bătăliei ne-nfricaţi.
Ei lupta cu creioane şi carnete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie şi rachete.
Peisajul luptei drastic l-au schimbat
Făr’ de vopsele, pânză şi palete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Ei scuipă foc şi pară ne-ncetat.
Răstoarnă munţi şi dealuri ca burete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Ei sunt elită-n trupe de uscat –
Vitejii militari, băieţi si fete.
Ce ani în şir pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Probabil, tot spiritul de artilerist, i-a sugerat o metaforă pentru poezie, numind-o matematica simţurilor şi a trăirilor. E vorba de un gând exprimat în prefața primei sale cărți Urme invizibile, editată în 2011. https://bit.ly/3qQdIXW Se gândea la cuvinte, ce aranjate cu grijă în rimă, au dat naștere la zeci de poezii, dintre care 51 și-au găsit loc în acea carte: ”Cuvintele, uneori neputincioase să schimbe ceva, alteori atotputernice, vin în ajutorul omenirii pentru a dezvălui universul… Sunt invizibile în cazul în care nu le împărtăşeşti nimănui. Odată puse pe filele nenumăratelor volume – devin o comoară de nepreţuit. Lasă urme în minţile şi inimile noastre…”, opinează autorul.
Această comoară nu a ajuns în librării și biblioteci publice, ea este de neprețuit pentru cei 106 oameni de pământ, care o posedă în format clasic, tipărită, dar și pentru internauții pasionați de poezie, care accesează blogul lui Vitalie Bunduchi.
Anume acolo putem găsi tradiționale gânduri despre dragoste neîmpărtășită, despre femeia visată în adolescență, dar și gânduri critice față de anumite evenimente naționale. Întrebat fiind dacă nu i-a fost frică să publice astfel de poezii, ținând cont de limitările militarilor de a se exprima, ofițerul a mărturisit că: ”E unica posibilitate în care pot să-mi exprim poziția civică și am nevoie de a nu fi constrâns la nivel de idei. Ș-apoi nu am o voce sonoră, nu pot fi considerat periculos sau influent, plus că nu am adus critici dure sau tendențioase față de ceva sau cineva.”
Dacă tot suntem la compartimentul Provocări, am creat una protagonistului nostru bazată pe catrenul Bilanț, scris acum un an. Așadar, pentru fiecare vers autorul trebuia să exprime o emoție distinctă:
Două decenii în Armată. DEDICAȚIE
Patru decenii pe pământ. REGRET
Din bogății – băiatul, fata MÂNDRIE
Și pân’ la moarte jurământ… SACRIFICIU
O altă provocare aparține lui Vitalie Bunduchi, înaintată sie însuși și anume să editeze un al doilea volum de poezii. Ideea nu este să depășească cel mai lung poem Mahabharata, cu 100,000 de versuri și un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte sau să concureze cu Haiku, un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri”. Dorința este să-și demonstreze că a evoluat în scrierea poeziilor: ”Volumul va cuprinde poezii mai selecte, mai cizelate, mai mature și de această dată voi face apel la opinia unui profesionist în domeniu”, a încheiat militarul cu inspirație poetică.
Ca fapt divers, pe lângă poezie, ofițerul este pasionat de tehnologii informaționale și de fotografie.
Martie 2020
Alte articole despre pasiuni:
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/08/28/pescuitul-vaccinul-antistres/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/10/bucurii-de-la-copii-2/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/01/bucurii-de-la-copii/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/05/22/juramant-sportului/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/12/armata-albastra/
Arma-ta DV 
5 gânduri