Eroul apare pe timp de război. E primăvara anului 2020 și e război… nereligios, nepolitic, nemilitar, e unul global, biologic, respectiv eroul principal al acestui război este lucrătorul medical. La fel de adevărat e că de unul singur medicul, asistentul, oricât de curajos și priceput ar fi, nu se poate descurca. Marea putere este unirea, contopirea forțelor. Astfel, militarii Armatei Naționale, ca de fiecare dată receptivi la nevoile societății, s-au implicat fără eschivare în lupta cu COVID-19. Ei tot sunt eroi și sunt ai noștri.
Să-i cunoaștem, începând de la personalul medical. În prima linie s-au aflat preponderent colaboratorii Spitalului Clinic Militar Central, printre care se numără doamna Corina Rusu, medic infecționist, categorie superioară. O jumătate de oră de discuție cu dumneaei mi-a creat impresia unui profesionist dedicat, cu o responsabilitate microscopică și de o sensibilitate latentă, calități antrenate în 17 ani de activitate. Însă, sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie curent consideră dânsa ca fiind cea mai dificilă perioadă din cariera sa: „Trei secții ale spitalului primeau suspecți de COVID-19 în continuu timp de 10 zile. S-a întâmplat să vină și câte 30 urgențe odată. Ziua de muncă se încheia la 11:00 noaptea, uneori mă întrebam dacă avea rost să mai plec acasă sau nu. La serviciu veneam, frământată de gânduri: cum va fi ziua, voi reuși să ajut bolnavii, fără să mă infectez? Pacienții, speriați, retrași, așteptau bătaia la ușa salonului ca pe Dumnezeu or acest semn însemna că ei sunt negativi la coronavirus. O femeie de 68 de ani, chiar m-a marcat profund. A fost din start panicată și întreba dacă să anunțe copiii; își făcea griji că și-a uitat pastilele, fiind cardiacă. Până seara a și fost intubată. Mă simțeam atât de prost că nu am bătut la ușa ei, că nu am avut cum să-i dau o veste bună. Nu am să uit niciodată această clipă.”
Mai târziu, instituția medicală a deservit doar pacienții armatei. Au fost puțini, dar cu evoluție diferită și toate în ansamblu i-au făcut pe medici să muncească mai cu ardoare: „Deseori mă gândeam la țările afectate rău, la concetățenii noștri, care se află pe mâna medicilor de acolo și asta ne mobiliza să ne consacrăm și mai mult. Chiar s-au făcut lucruri frumoase și e mare satisfacția când veți pacientul externat!”, susține doamna Rusu.
Dacă medicii de la spitalul militar au trăit mulțumirea externării pacienților, colonel Sergiu Cîrlan, șef Direcție medico-militară a avut experiența primirii suspecților de COVID. Zilnic timp de 12 ore și fără zi de odihnă pe toată perioada stării de urgență dânsul, fiind ca vice-director al Centrului COVID din capitală, a asigurat logistic întreaga activitate a centrului și vedea cum virusul îngenunchează sute de oameni: „Am avut zile cu 80, 90 și chiar 100% testați pozitiv. Din păcate în ultima săptămână pacienții, ajunși la noi, erau în stare gravă și tot mai mulți vârstnici.”
Pacienții sunt din start boxați, fiecare dintre ei având rezervați 9m² cu tot ce este necesar. Acolo ei se află 12/24 de ore până la obținerea rezultatului. La externare boxa se sterilizează. Grație asigurării complete și continue a centrului nici un colaborator nu s-a infectat, meritul Armatei Naționale să transporte bunurile materiale la timp și să le ofere personalului medical. Această implicare se cere și în continuare, în condițiile în care numărul de îmbolnăviri crește și domnul colonel ar reveni dacă ar fi necesar, deși cel mai mult își dorește o îmbunătățire a situației epidemiologice: „Populația trebuie să ia măsuri de protecție pentru a nu ajunge la nivelul triajului medical, ceea ce e grav – să alegi care pacient să-l tratezi și care nu.”
Abordând subiectul despre COVID-19 fără să vrei Frica figurează mult printre întrebările și răspunsurile interlocutorilor. Însă, asistenta superioară de la Centrul Consultativ Diagnostic (CCD) al Armatei Naționale, Oxana Timciuc, a dezbătut acest stereotip. Ea nu recunoaște starea de frică, s-a implicat fără ezitare în testarea pacienților la domiciliu și așa e mereu – încrezătoare în ceea ce face: „Sunt asistență în secția chirurgie, deci pentru mine vigilența, protecția maximă sunt modul meu de viață. Plus la aceasta, avem antrenamente zilnice de echipare și mare atenție acordăm la scoaterea echipamentului după vizita la pacient.” Trebuie să menționez că la testarea repetată a bolnavilor de COVID de formă ușoară, înregistrați la medicina de familie a instituției, s-au oferit două asistente medicale.
Și pacientul devine un erou, când gestul lui contribuie la salvarea altor vieți. Așa se face că soldatul Victor Malachii din Regimentul Rachete antiaeriene a donat plasma sanguină deja de două ori, iar fiecare din ele poate salva viața a cel puțin 3 bolnavi în stare gravă și foarte gravă: „De când sunt în Armata Națională am donat sânge de 6 ori și o voi face în continuare cu mare drag atât pentru COVID, cât și pentru cazuri generale.” Plasmă sanguină pot dona doar persoanele de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 18-60 ani, care nu suferă de boli cronice, au cel puțin 14 zile după însănătoșire completă și au avut 2 teste negative consecutive la COVID, ne informează Centrul Național de Transfuzie a Sângelui or militarul Malachii e singurul din Armata Națională, care întrunește condițiile enumerate mai sus.
Indiscutabil importanți în toată această perioadă au fost și militarii în termen, care au îndeplinit misiuni de patrulare pedestre. Pentru 540 dintre ei, care urmau să-și încheie serviciul militar obligatoriu în aprilie curent, cuvintele casă, părinți, libertate sunt doar niște vise amânate. Ele au fost substituite cu izolare, regim strict și datorie față de un popor întreg – de a-i proteja de răspândirea unui inamic invizibil. Chiar și așa ei se simt mândri că pot fi utili neamului și se consideră pregătiți pentru a depăși provocarea acestei primăveri, susțin soldații din Brigada de Infanterie Motorizată „Ștefan cel Mare” Alexandru Arabadji și Nicolae Procopov: „E firesc să avem și frică, dar suntem echipați bine, respectăm regulile, cerem celor din jur să facă la fel și cu o atitudine responsabilă vom trece și de această urgie,” opinează Alexandru. „În calitatea mea de comandant de grupă mă simt obligat să încurajez colegii, să le ofer un exemplu de comportament, implicit în condițiile pandemiei. Eu, la rândul meu, mă alimentez cu energia venită de acasă – o vorbă la telefon, fie ea și o dată pe lună, sau un gând din scrisoare mă însuflețește să merg mai departe”, completează Nicolae, tânărul care a venit în armată cu gândul de a face carieră militară și care e și mai convins de această decizie în urma crizei din prezent.
Eroi sunt și cei 120 de soldați, care cu riscul îmbolnăvirii în masă, au contribuit la amenajarea centrului COVID de la Moldexpo. Ei nu au avut de ales, executau un ordin, dar acest tribut adus societății a fost mai presus de orice neliniște individuală.
Admirabile acțiuni au întreprins și militarii prin contract, care au păzit localitățile focare din Edineț, Soroca, Ștefan vodă, Glodeni, Vulcanești. Pentru unii familia a devenit o realitate virtuală, pentru alții – o îngrijorare continuă de a nu-i îmbolnăvi la revenirea de la muncă. E și cazul sergentului Nicolae Șved din Batalionul 22 de menținere a păcii, care 6 ore din cele 24 ale zilei se afla la postul de control la una din localitățile din Ștefan-vodă, aflate în carantină. În tot acest timp el a vorbit cu oamenii, le-a explicat de ce trebuie să respecte indicațiile și i-a îndemnat să fie cuminți: „În interacțiune cu populația mă ajută studiile și antrenamentele la care am participat anterior. Totodată, prin aceste discuții oamenii ne cunosc mai bine, nu ne consideră dușmani sau oponenți, iar un simplu Mulțumesc mă face chiar împăcat”.
În condiții eroice au muncit și conducătorii auto, în special, ai Spitalului Clinic Militar Central. Cel mai tânăr din cei patru, locotenent – major Serghei Mardici, șef serviciu auto, a mărturisit că cea mai înfricoșătoare a fost prima zi când li s-a spus că vor transporta pacienți: „Nimeni nu era pregătit pentru o astfel de situație. Îmi puneam trei rânduri de mănuși pentru o mai mare siguranță. Deși transportam pacienți testați negativ, ne deplasam în zone de risc și frica se menținea.”
A cutreierat Moldova în lung și lat, conducea și noaptea, iar a doua zi la muncă. Oboseala fizică, însă, era infimă comparativ cu stările de anxietate și tristețea trăite de ambele părți: „Am avut pacienți de toate vârstele, unii erau mai îngândurați, alții prin comunicare scăpau de emoțiile negative. Fiecare încerca să treacă mai ușor peste stres. Mă bucur că am putut fi de folos acestor oameni.”
Așadar, medici, asistente medicale, laborante, infirmiere, conducători auto, militari prin contract și în termen – toți, care au intervenit în prima linie cu serviciile sale la nimicirea inamicului mondial merită titlul de Erou. Ei corespund în totalitate caracteristicii date de Dicționarul explicativ, prin care erou înseamnă persoană care se remarcă prin vitejie; persoană demnă de a fi stimată datorită devotamentului său pentru o cauză; persoană care poate fi luată ca model. Și așa să fie – să ne molipsim numai de modele pozitive.
Mai 2020
Alte articole despre sanatate:
https://dragostinavicol.wordpress.com/?p=655
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/12/03/in-armata-cu-dizabilitati/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/09/08/prin-miscare-spre-recuperare/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/04/03/militarii-in-razboi-cu-covid-19/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/05/21/ajutati-sa-ajute/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/07/02/suflet-de-covid/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/04/29/in-blugi-impotriva-violentei-sexuale/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/03/13/somn-linistit-de-militari-pazit/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/02/04/cancerul-nu-ocoleste-armata/
Arma-ta DV 
6 gânduri