Azi nu e despre pește. Azi e despre pescuit – una din activitățile răspândite în țara noastră și care creează cu ușurință o dependență de lungă durată. O dependență de invidiat când te gândești la impactul benefic, pe care-l are asupra echilibrului emoțional. Or militarii, muncind zilnic în condiții extreme, au nevoie de clipe de revigorare ca peștele de apă. https://www.army.md/img/userfiles/publicatii/om/archive/07(2020).pdf
Căpitan Andrei Ceban, comandantul Bazei transport aerian (pilot) a găsit izvorul calmului olimpic în pescuit. Pasiunea nesecată a început în copilărie și, deși, s-au scurs ani de atunci, prima zi rămâne una de neuitat. Bătrânul Nistru a simțit, probabil, că acel băiețel de 6 ani, urmează să fie un pescar prietenos cu natura, și ia arătat tot ce are mai bun:
– Și acum țin minte cărarea, ce ducea de la bunei până pe malul Nistrului. Erau primele ore ale dimineții, o liniște de nedescris, soarele abia începea să încălzească lanurile și apa Nistrului. A fost ziua în care am făcut cunoștință cu peștele, momeala și ustensilele bunelului, deja foarte învechite, dar care aduceau capturi destul de frumoase. Poveștile, povețele și comportamentul bunelului față de natură au pătruns adânc inima și mintea mea și am decis să fiu pescar, nu doar pentru pește, ci și pentru a fi în armonie cu natura.
– Pescuitul pentru dvs reprezintă un sport sau un hobby și ce beneficii vă aduce el?
– La sigur este un hobby. E aproape imposibil ca o activitate de sport să-ți aducă atâta plăcere fizică și emoțională. Având o funcție, ce impune depășirea multor bariere la nivel psihologic, lucru cu un risc foarte ridicat, pescuitul este cel mai benefic medicament pentru relaxare și recapitularea tuturor celor întâmplate într-un mediu excepțional de plăcut.
Adierea de vânt pe care o simți la orele dimineții, roua de pe lanurile cu grâu din preajmă și copacii care stau neclintiți în lipsă de vânt creează o operă de artă și te face mult mai fericit.
– Să înțeleg că pescuiți mai mult pentru proces și mai puțin pentru pești?
– Da, procesul în sine este cel mai important, fiindcă în acel moment devii o mică parte a naturii, te bucuri de atmosfera divină, de frumusețea naturii și evident de liniștea sufletească pe care o trăiești în mijlocul ei.
– Pasiunea dvs e susținută de familie? Poate mergeți împreună la pescuit?..
– În mare parte sunt susținut de familie, încerc să-mi folosesc doar timpul liber, în special, când sunt departe de casă, în misiuni de zbor. Astfel, combin utilul cu plăcutul. Pescuiesc doar în Moldova, în misiunile internaționale nu există nici baza materială și nici cunoștințele necesare despre locul unde se ascunde un trofeu frumos. De asemenea, profit de fiecare moment în care pot să merg cu familia pe malul unui lac, ne face bine la toți.
– În care locuri pescuitul e mai interesant: în lacurile sau în râurile Moldovei și ce face diferența dintre ele?
– Cea mai mare diversitate de specii de pește se regăsește în râurile Prut și Nistru. Două râuri destul de mari, cu curenți puternici care face pescuitul un adevărat concurs de rezistență. Datorită curenților puternici de apă este foarte complicat de văzut când peștele trage momeala sau de făcut diferența dintre un pește și o creangă de copac, ce plutește de undeva departe la suprafața apei și îți trage uneltele în apă.
Mereu caut să descopăr cât mai multe locuri noi pentru pescuit. Fiecare loc are cheița succesului diferită față de locul precedent și asta mă ține mereu în priză.
– Sunteți pescar cu acte în regulă? Plătiți o taxă pentru primirea permisului de pescuit?
– Cu siguranță sunt un pescar cu actele în regulă, cu un permis pentru un an de zile pentru râurile și lacurile de stat, astfel contribui la dezvoltarea și protejarea sistemului ecologic de stat. Din punctul meu de vedere taxa e una simbolică, 300 lei pentru un an de zile.
– Este o plăcere scumpă, accesibilă pentru un militar? Cât de mult ajută sculele scumpe la succesul unui pescuit?
– Pentru că e o pasiune care mă ajută să fiu o persoană calmă și calculată nu pot să consider acest hobby ca ceva super scump. Da, uneltele scumpe te ajută să simți mai profund toate momentele de luptă cu o captură mare sau foarte mare și te face să ridici nivelul de adrenalină la nivelul maxim.
– Undița, plasă… ce alte mijloace folosiți pentru a prinde pește și care din ele vă aduc mai mult noroc?
– Am fost și voi rămâne un pescar clasic, doar cu undița. Plasele sunt folosite doar de braconieri, care aduc numai prejudicii lacurilor și râurilor din Moldova. Eu sunt împotriva tuturor, care vor să distrugă fauna și ecosistemul în care locuim.
– Ce tehnici de pescuit ați probat și care este mai apropiată dvs?
– Ca orice pescar am început de la legendara „pană”, smulsă de la gâștele din curtea părinților, colorată în culoarea roșie pentru a simți momentul în care peștele încearcă să-mi fure momeala de pe cârlig. Pe parcursul anilor am încercat o mulțime de metode atât clasice, cât și din domeniul profesionist al pescarilor sportivi, toate având rezultate remarcabile. Din cauza că pe an ce trece rămâne tot mai puțin pești în lacuri și râuri, pescuitul a devenit un „challenge” și pentru a trăi pe deplin farmecul acestui hobby, pentru a atrage și în final a prinde o specie frumoasă de pește sunt necesare metodele mai profesioniste.
– Cât de importantă este momeală comparativ cu celelalte: vreme, scule, tehnică etc?
– Momeala este cea mai importantă componentă a pescuitului. Alegerea corectă a momelei poate atrage privirea unui pește mare, care trece prin apropierea locului de pescuit.
– Mai sunt râmele la modă sau sunt înlocuite cu nada artificială?
– Râmele au fost și vor rămâne baza fiecărui pescar amator, înrăit sau profesionist. Este momeala universală care atrage orice specie de pește. Hrana artificială te ajută să te concentrezi pe un anumit tip de pește și ajută să excluzi peștii mici, care nu sunt văzuți cu ochi buni de pescari.
– De ce peștele vine greu?
– Sunt sute și sute de motive, inventate de pescari: vremea capricioasă, ce ne joacă festa cel mai des, lipsa momelei potrivite, lipsa hranei și evident lipsa norocului uneori.
– Care a fost cel mai mare trofeu ca pescar și, de fapt, care e recordul național?
– Cum militarii visează la un grad militar mai mare, așa pescarii tind să prindă un trofeu, subiect de mândrie povestit prietenilor sau colegilor de breaslă. Cel mai mare trofeu care mi-a bucurat privirea și mi-a făcut ziua fermecătoare a fost un crap de 5-6 kg prins în râul Răut. Această specie de pește poate să ajungă și la 30 de kg. La nivel național au fost prinse capturi de 15-20 kg.
– Ce situații amuzante vi s-au întâmplat la pescuit?
– Mereu este amuzant să privești pe cineva care încearcă să lupte cu un trofeu foarte mare pentru prima dată: să vezi cum îi strălucesc ochii de fericire și în același timp mișcările haotice pe care le face. În mare parte astfel de momente se termină cu o baie spontană în apa lacului sau a râului.
– Ce tradiții neformale aveți în grupul dvs de pescari?De exemplu, ciorba de pește după o rețetă specială?..
– Ciorba de pește este la ordinea zilei. Rețeta e una simplă, cu cât mai puține ingrediente cu atât mai bine. Nimic nu trebuie să încurce să savurezi adevăratul gust al peștelui.
– Ce recomandări din propria experiență aveți pentru pescuitorii începători?
– Fiecare persoană trebuie să aibă un hobby și e firesc să fie diferit. Pescuitul te învață să iubești tot ce e mai simplu și tot ce e în jurul tău. Mereu trebuie să lași locul curat unde ai pescuit, nu lua mai mult pește decât e necesar și niciodată nu folosi metode ilegale, ce pot provoca daune mediului și apelor care ne hrănesc.
– De ce credeți că oamenii pescuiesc în perioada interzisă? Ce îi atrage să încalce legea?
– Atracția e atât de puternică încât nu mulți pot rezista tentației de a arunca undița în perioada interzisă. Cea mai corectă ieșire din situație este pescuitul în lacurile private unde condițiile sunt dictate de proprietar. Dezavantajul este că prețurile pentru o zi în astfel de locuri sunt foarte înțepătoare și nu mulți își pot permite acest lucru.
– Cum sunt zilele înafara sezonului de pescuit?
– Pustii, gri și foarte triste. E moment potrivit să cheltui o mulțime de bani pentru a achiziționa ceva nou pentru sezonul următor.
Adițional, am aflat că ofițerul este un pescar de vreme caldă – iarna nu-și regăsește starea de spirit, în schimb prognozele meteo gen ploaie, vânt nu constituie un impediment în dorința de a pescui. Pasiunea învinge toate capriciile vremii, susține dânsul. La fel, am înțeles că e un pescar deloc singuratic și un cunoscător al speciilor de pești, incluse în cartea roșie și pe cale de dispariție. Nu a fost vreodată amendat, nu participă în competiții de pescuit și nu se jenează să ia sfaturi de la doamnele/domnișoarele pescar sau de la consultantele din magazinele de specialitate.
Discuția cu căpitanul Andrei Ceban mi-a adus aminte de un citat a lui William Shakespeare: Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba. Da, vorbele dânsului exprimate cu deschidere, fără a le scoate cu cârligul, ne-au contaminat de atmosfera dumnezeiască oferită de natură și ne-au demonstrat încă o dată cât de fericit și eficient e omul cu pasiune.
August 2020
Alte articole despre pasiuni:
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/10/bucurii-de-la-copii-2/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/01/bucurii-de-la-copii/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/03/21/militarul-cu-inspiratie-poetica/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/05/22/juramant-sportului/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/12/armata-albastra/
Arma-ta DV 
5 gânduri