Uniți prin vârstă

          29… număr, ce provoacă emoții din cele mai diferite: de la euforie la meditație. Pentru unii 29 înseamnă toată viața, pentru alții – un eveniment rar, experimentat cu patimă. Însă, dincolo de trăirile noastre individuale în acest an toți, care avem tangență cu armată, sărbătorim într-o unitate emoțională cei 29 de ani de existență ai Armatei Naționale. https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/09/03/united-by-age/

          Puțini mai sunt din cei, care marchează evenimentul neîntrerupt a 29-a oară ca militari activi – degete la o mână avem mai multe. Astfel, ei devin un fenomen al domeniului, demn de toată atenția noastră.

          Unul dintre acești militari este plutonier-adjutant Victor Pîntea, tehnician superior în Brigada de Infanterie Motorizată din Bălți. Tehnica auto și blindată odată atinsă de mâinile expertului reînvie și devine cuceritoare de noi și noi drumuri. În brigada nordică nu există unități de tehnică blindată cu statut de piesă de muzeu, datorită faptului că e îngrijită cu „ochi de Argus”, iar pentru cei, care iau în zeflemea tehnica învechită a armatei, tehnicianul răspunde echilibrat: „Tehnica nouă e mai confortabilă, evident, funcționează în bază electronică și e comod de manevrat. Însă la fiecare zdruncinătură ea cedează ușor. În timp ce modelele sovietice axate pe mecanică sunt mai rezistente. Altfel spus, proverbul Găina bătrână face zeama bună, e valabil și în acest caz.” https://www.youtube.com/watch?v=Z0z6jgnesws

          Blindatele armatei moldovenești trecute departe de 29 de ani au noroc de piesele, ce se mai fabrică sau mai sunt depozitate de specialiști prin „colțurile casei”, dar și de priceperea și atitudinea dedicată a tehnicienilor – abilități cultivate încă din copilărie în cazul subofițerului Pîntea: „ E visul meu din copilărie să fiu alături de tehnica auto. Când venea acasă vreun soldat și îmi spunea că a condus un TAB sau un Kamaz, îl luam la întrebări de parcă ar susține un examen. Vroiam să știu totul.”

          Azi știe totul, spun cei din jur. Sfatul lui este foarte prețios pentru colegii din alte unități și pentru cei din afara armatei. Azi știe foarte multe despre tehnica auto, afirmă dânsul: „…nu dau cu nasul în glod , dar loc de a învăța mai este, căci nu ai cum să le știi pe toate.”

          Se pare că dragostea dintre tehnica auto blindată și tehnicianul Pîntea e una interdependentă și ca la cununie „până la adânci bătrânețe”: „Dacă am luat armata din temelie, vreau să ajung să-i văd strănepoții, apoi vom vedea”, ne-a declarat militarul născut pe 12 august și care a avut 12 mașini personale până acum, toate mecanice.

          Departe de tehnică, dar muncă tehnică îndeplinește din același an, 1991, funcționara Tatiana Grițuc, inspector superior serviciu umane, Centrul militar Hîncești. În toți acești 29 de ani a activat în aceeași clădire, dar cu multe schimbări de concept, cum ar fi denumirea instituției: Centru militar zonal, raional și teritorial, modificări ce dezechilibrează și cer timp de revenire la normalitate, plus dezvoltare. Însă, cel mai greu an a fost primul an: „Armata tânără,  oamenii învățau să-și organizeze activitatea pe nou,  apoi a venit războiul… Treptat lucrurile s-au aranjat, ne-am acomodat la noile rigori și cam prin 1995 a devenit mai ușor să activezi, să primești și să expediezi documente, pe atunci fiind responsabilă de evidența militarilor în rezervă.”

          Țin să accentuez că doamna Grițuc e originară din Belorus, unde a lucrat ca militar. Căsătorindu-se cu un basarabean, Moldova a devenit a doua patrie și nutrea o mare dorință de continua cariera militară. Conștientă că milităria implică responsabilitate și sacrificiu, pe care o mamă cu copii mici nu le poate oferi, a găsit soluția împăciuitoare de a se angaja ca funcționar. Toate provocările, inclusiv lingvistice, le-a depășit în timp și datorită spiritului organizatoric documentele, implicit cele din arhivă, sunt într-o ordine impecabilă: „ Îmi place să interacționez cu documentele, să le sortez, să le cos (e o tehnică specială), să le aranjez pe policioare ca mai apoi să fie ușor de găsit. Și e mare satisfacția când vine omul și primește informația dorită. Îmi place să fiu de ajutor oamenilor: unii își căută părinții, alții încearcă să găsească niște luni sau ani de muncă necesare la completarea dosarului pentru pensie… Când văd ochii omului strălucind de fericire că a găsit un document râvnit și inima mea sare în sus de bucurie.”

          Doamna Tatiana Grițuc își asociază, pe bună dreptate, munca cu jocul Tetris: „…Primești, potrivești, aranjezi și după ce s-au integrat pleacă din vedere, mai exact în arhivă.” Ce bine că jucătorul este unul insistent, îndemânatic, atent la detalii și suficient de rapid în mișcări!

          Documentele sunt obiectul muncii și în cazul următoarei protagoniste a articolului. Diferența e că dânsa nu activează de 29 de ani în armată, ci e chiar de aceeași vârstă cu instituția militară. E vorba de sergent clasa a 3 Olga Cheptene, ajutor pe linie combatantă din Baza Topografică, care se simte un pic mai deosebită datorită acestei coincidențe.

          Timp de 4 ani de când muncește ca militar a reușit să însușească o meserie nouă, diferită de ceea ce a studiat la facultatea de geografie și informatică; să-și dezvolte mai multe abilități la diverse cursuri și la poligoane; să avanseze în grad. Totuși, cea mai mare realizare o consideră depășirea fricii de a se afla într-un colectiv: „Sunt o fire mai timidă și a interacționa cu alte persoane pentru mine e o provocare. Am mare noroc de colectiv. Bunăvoința și atitudinea pozitivă a colegilor m-au ajutat să depășesc mai ușor momentele mai dificile ca alarmele, regimul zilei strict, purtatul uniformei … specifice perioadei de adaptare.”

          Acum simte necesitatea unei schimbări, își dorește o creștere profesională, o carieră de ofițer, ceea ce înseamnă o altă funcție, posibil departe de colectivul actual: „Nu vreau să mă despart de colegi. Nu știu cum aș reacționa când va trebui să aleg.”

          În situația de alege suntem toți. Cei trei au ales un loc de muncă în armată și un stil de viață corespunzător, au ales stabilitatea, disciplina, devotamentul și modestia. Noi am ales să-i cunoaștem, să-i apreciem și să le dorim La Mulți Ani alături de Armata Națională!

August 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s