În Republica Moldova sunt înregistrate 42 de persoane cu numele Militaru, potrivit site-ului http://e-services.md/. O altă sursă, https://nume.casata.md/, ne sugerează că acestea locuiesc în orașul Bălți, raioanele Drochia și Rîșcani, în total sunt 8 familii. Cine sunt acestea, cu ce se ocupă și mai ales, câte dintre ele au tangență cu milităria?..
Am început căutările în interiorul armatei și am aflat că la moment în Armata Națională nu există nici un militar activ cu numele Militaru. În schimb, avem pe plutonier major în rezervă Mihail Militaru, care a dedicat armatei 25 de ani: ”În 1966 mai mulți tineri moldoveni, 15 la număr, am fost duși în orașul Saratov, unde am însușit meseria de transmisionist, apoi timp de 2 ani am servit Patriei în or. Alma-Ata.”
La încheierea serviciului militar nu s-a gândit la o carieră în domeniu, așa că s-a întors acasă, s-a căsătorit, a făcut studii, devenind mecanic și se bucura de viața civilă. O întâlnire cu un fost comandant i-a schimbat cursul vieții. Tânărul Mihail revine în armata ca militar prin contract și până în 1992 a tot colindat jumătate din Rusie. Cei mai dificili au fost anii 1981-82, când a luptat în Afganistan: ”Sunetele de împușcături și azi periodic îmi sună în urechi, dar și mirosul groaznic nu este de uitat. Când am ajuns pentru prima dată în Kabul, am crezut că mor acolo din cauza putorii-veceurile erau în aer liber, apa era un lux, așa că bolile se țineau lanț.”
Dincolo de greutăți, viața militarului Militaru conține și bucurii. E vorba de ai săi 5 copii: 4 fete și un băiat: ”O parte dintre ei sunt prin lume. De altfel, nici eu nu mai stau la Nicoreni, satul în care stăteau cândva grămăjoară toți Militarii, la bătrânețe m-am mutat la Mărculești la fiul meu.”
Apropo de fiul Andrei, acesta și-a dorit mult să urmeze o carieră corespunzătoare numelui său. Însă, soarta i-a materializat visul doar parțial: ”După ce am înțeles că nu voi reuși să devin student la Academia Militară a Forțelor Armate, am depus actele la Universitatea Agrară, iar de acolo am făcut catedră militară și sunt locotenent în rezervă.”
În prezent tânărul muncește ca conducător auto și lăcătuș la Aeroportul Internațional Mărculești. Se consideră disciplinat, organizat, îi place totul să fie aranjat la locul său și încă speră să ajungă ofițer activ în structura militară.
Un al reprezentant al numelui vizat în articolul curent este Ion Militaru. E din același neam, căci ei toți au aceeași rădăcină și tare puțini au rămas în viața și în țară, avea să completeze domnul Mihail.
Aproape 30 de ani în urmă tânărul Ion și-a îndeplinit datoria de cetățean, slujind cu smerenie ca artilerist pe câmpurile Kazahstanului, după care și-a căutat de viață departe de gândul la o carieră militară. Un timp s-a manifestat ca tractorist, strategică meserie la țară, dar odată mutat în satul soției s-a reprofilat. Apropo, aleasa inimii, Ludmila, adoră uniforma militară și militarii însăși, îi consideră diferiți, „mai serioși și vorba-i vorbă”. Dânsa pune speranță de nepoata sa, care deși e în clasa a 10, știe sigur că vrea în armata.
Câte familii-atâtea sorți. Ceea ce le unește e numele Militaru și satul Nicoreni, r-l Drochia, dar și admirația față de militărie.
În continuare vom extinde căutările și prin naturalizare lingvistică vom cunoaște pe locotenent-colonel Elena Voennova (din rusă Militaru), ofițer superior, secția Management resurse umane, J1 Direcția personal. A venit în armată din curiozitate și pentru scurt timp, însă nu s-a lăsat de ea nici după 20 de ani: „Inițial m-am angajat ca funcționară la Centru de informatică si cercetări a Ministerului Apărării, fiind specialist în tehnologii informaționale. Peste doi ani, când am primit oferta de a continua ca militar prin contract, am fost tentată să încerc. Un factor determinator a fost și salariul mai atractiv comparativ cu cel al civililor.”
După 10 ani în dorința de a avansa în grad și-a schimbat domeniul de activitate: „Nu aveam posibilitatea unei creșteri profesionale la locul vechi și m-am transferat în Direcția personal. Îmi place munca, e mult mai interesant să interacționezi cu oamenii decât cu mașinile. Lucrând mult cu documentele și cunoscând în realitate oamenii, îți faci o impresie mai adecvată despre un om. Hârtiile sunt fără suflet, iar omul e individual și de aceea reprezintă o istorie separată.”
O istorie separată, demnă de a fi împărtășită și altora, dacă nu integral, atunci secvențe din ea… Bunăoară, în contextul tematicii articolului am rugat-o pe doamna ofițer să-și amintească niște cazuri amuzante: „Nu demult am vizitat o instituție civila, fiind în uniformă militară și am notat privirile curioase ale colaboratorilor de acolo când mi-au văzut actele – Voennova în uniformă militară. Un alt caz ciudat a avut loc pe când activam ca angajat civil. M-am prezentat – funcționar Voennova și atunci interlocutorul meu a reacționat: Cum se poate funcționară și Voennova?”
Așadar, nu sunt singura, care caută legături dintre nume și meserie. Aceste curiozități ne ajută să cunoaștem diferite personalități, diferite sorți și să conștientizăm cât de valoros e fiecare om, care ne înconjoară zi de zi sau tangențial întâlnit, auzit vreodată.
Ca fapt divers și legat de numele Militaru și cei 29 de ani ai Armatei Naționale ce ziceți pe final de o anagramă. Vă propunem doar 29 de cuvinte, formate în baza cuvântului Militaru: milita, mit, mita, mari, limita, aur, mila, lira, mirat, murat, rai, mai, iar, tari, ilar, umil, mult, mirt, miar, mirui, urat, lat, lut, tal,uimit, ulmi, urlat, rula, utila. Acceptați provocarea pentru cuvântul Armata?
Septembrie 2020
Alte articole legate de amintirile despre armata:
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/08/27/amintirile-lui-porubin-despre-armata/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2019/12/28/actorul-care-se-viseaza-ofiter/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/10/31/mai-intai-a-fost-automatul-apoi-microfonul/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/16/muzica-uniforma-patria-valorile-artistului-militar/
Arma-ta DV 
2 gânduri