În acest an turismul intern e la mare căutare. Iubitorii de a călători și explora iau cu asalt cele mai și chiar deloc cunoscute destinații ale Moldovei. Ofertele agențiilor de turism se axează, în special, pe locurile pitorești, la care să se ajungă prin diverse căi: terestre, aeriene sau pe apă.
Am căutat să găsesc trasee cu tematică militară – nu am găsit. M-am întrebat atunci – e real să existe astfel de itinerare, la fel ca cele vinicole, religioase sau altele mai segmentate? Și, de fapt, își au ele rostul?
Mai întâi să analizăm ce ar putea include turismul militar? Printre primele gânduri ce se strecoară încrezător sunt aventurile în stil militar. Varianta completă ar fi să (re)trăiești viața cazonă cap-coadă cel puțin pentru o zi într-o tabără militară. În alte state, cum ar fi Marea Britanie sau SUA, aceste servicii demult figurează pe piața turistică spre deliciul iubitorilor de senzații tari și e un turism cu profituri de zeci de milioane de euro anual.
În cazul nostru acum câțiva ani au existat niște inițiative timide de a desfășura antrenamente pentru civilii din afara armatei, incluzând coborârea pe funie, conducerea blindatelor, trageri la diverse distanțe, paintball ș.a. Însă, ideile nu au fost materializate din barem motive.
E adevărat că Ministerul Apărării nu este instituție comercială, dar în colaborare cu altele corespunzătoare proiectul ar putea prinde contur. Cu atât mai mult că unități militare părăsite mai există, terenurile cărora aparțin fie Ministerului Apărării, fie Administrațiilor Publice Locale sau Centrale. Marele păcat că clădirile, implicit cele subterane, sunt sau urmează a fi distruse, iar terenurile redirecționate spre alte destinații, fără a rezerva măcar unul în scop de turism. Or spiritul militar se menține și se dezvoltă anume prin practicarea lui. Unii visează la curaj, forță, testarea propriilor capacități în situații extreme, alții să lase stresul cotidian prin exerciții tactice, lupte improvizate și altele mai potrivite decât mese la restaurante sau privitul televizorului. Oamenii au nevoie de alternative spartane.
Deocamdată, însă, plăcerea se reduce la niște lupte cu vopsea (paintball), organizate de companii private sau la lecții de trageri disponibile, inclusiv la Clubul sportiv al armatei. Potrivit șefului instituției, colonel (r) Valeriu Dumitraș, la tir trebuie să vii cu buletinul și un certificat de sănătate, se acceptă arma și cartușele proprii sau contra cost, ce pot fi închiriate de la club. Mai achiți 50 lei pentru o oră de tragere și satisfacția îți este asigurată.
Un alt aspect al turismului militar, mai cognitiv, mai emoțional, dacă vreți, este vizitarea locurilor istorice, parțial sau total militare, cum ar fi muzeele, memorialele, cimitirele, monumentele, buncărele, terenurile de luptă, cetățuile și cetățile.
Muzee în țară avem multe, doar 119 înregistrate oficial la Ministerul Culturii și cu siguranță în fiecare există cel puțin o secție sau un obiect militar. Însă, principalul locaș al istoriei militare din perioada antică și până în prezent, cu o expoziție în aer liber de tehnică militară unicată, rămâne a fi Muzeul Militar din capitală.
Memorialele, simbolurile unor evenimente militare din trecut, sunt și ele câteva pe teritoriul țării, printre cele mai vizitate fiind Complexul memorial „Eternitate” și Capul de pod Șerpeni. Ambele, ca și majoritatea monumentelor militare, sunt dedicate celui de-al II-lea Război Mondial.
Buncărele (din germană – Bunker), niște construcții sub pământ, destinate apărării împotriva atacurilor militare aeriene sau terestre, sunt o atracție turistică în vogă. Cele mai solicitate din Moldova sunt cele de la Olișcani, r-l Șoldănești, componentă a unei baze militare nefinisate și de la Cornești, r-l Ungheni, o construcție sferică, cândva un punct strategic de monitorizare a avioanelor ce survolau spaţiul aerian al RSSM.
Dacă buncărele sunt o variantă a contemporanității, atunci cetățile și cetățuile reprezintă apărarea în sens militar încă din perioada preistorică. Și când vorbim de fortărețe ne gândim în primul rând la Cetățile Soroca și Tighina și poate ne mai amintim de Cetatea Albă, Hotin, Chilia, ce nu mai sunt pe teritoriul Moldovei de ani buni, deși sunt cetăți medievale moldovenești.
Însă, trebuie să știm că între Prut și Nistru, mai ales în zona de centru a țării, au existat foarte și foarte multe cetățui geto-dacice, iar prezența cetăților ne indică vremuri tulbure, cu lupte, atacuri și oamenii le construiau pentru apărare, siguranță și refugiu. Și dacă ar fi să facem traseul cetățuilor am descoperi fapte, istorii incredibile despre strămoșii noștri. Bunăoară, de la doctorul în științe istorice Sergiu Bacalov, cercetător științific al Centrului de istorie și cultură militară, aflăm că cetățuile aveau forme arhitecturale diferite: circulare (Horodiște, Pojoreni, Sociteni, Vișcova), semicirculare (Morozeni,Cogâlniceni) sau potcoavă (Stolniceni, Hârceni,Tribujeni), patrulatere (Obeja veche, Hansca) și ovale (Lucașeuca, Echimăuți), specifice mai mult perioadei ulicilor (sec. 9-11). Toate erau înconjurate de șanțuri (între 1,5 și 4m) și valuri ( chiar și până la 7m), plus balustrade în cazuri numărate. De fapt, dimensiunile pot fi dublate și chiar triplate ca să corespundă realității de atunci, pentru că în timp șanțurile se astupă, iar valurile se năruiesc, a specificat expertul: „ Multe cetăți aveau o singură linie de apărare, unele, însă, aveau câte 3 rânduri de protecție foarte adânci, foarte late și la o distanță de 10 m una de alta, cum e și cazul celei din Horodiște.”
Mare parte din fortărețele geto-dacice și chiar cele medievale au fost construite din lemn și pământ, ce le-a făcut vulnerabile la incendii și alte fenomene distrugătoare. Puținele cetăți din piatră, în special din zona Orheiului vechi, mai pot fi văzute și astăzi, e drept mai mult în ruine. De aceea, împătimiții de istorie vor avea neapărată nevoie de îndrumarea unui arheolog, istoric sau cel puțin a unui localnic, care să vină cu informații despre un loc sau altul (ca perspectivă ar fi instalarea cel puțin a niște panouri informative la fiecare punct, cu imagini de reconstituire a cetăților reale). Apropo, prin amabilitatea domnului Bacalov, am descoperit peste 40 de cetățui doar între Soroca și Hâncești:„ Zona a fost un nucleu al mai multor civilizații în perioada preistorică, aceasta ar fi explicația de ce au fost atât de multe cetăți, iar obiectele din pietre, lut, ceramică, oase de animale, monede, podoabe, arme ș.a., găsite din abundență în timpul săpăturilor arheologice, ne ajută să înțelegem cum au evoluat civilizațiile, inclusiv din punct de vedere militar.”
Ascultând cu atenție cele relatate de expertul nostru despre istoria veche dintre cele două râuri, îmi imaginam cât de fermecătoare era cetatea de la Stolniceni cu izvoare de apă pură și valuri în formă de stea sau cât de impresionate erau cetățile gemene din Vălcineț ori cât de importantă era cetatea de la Echimăuți, transformată în centru administrativ al unei mari colonii de ulici. Și tot așa fiecare fortăreață, chiar de e una cu pământul, mai păstrează povești de viață ale strămoșilor, ce merită, trebuie cunoscute și mulțumim specialiștilor dedicați, care cu un minim de finanțe, îndeplinesc o muncă titanică în descoperirea și promovarea culturilor anterioare – temelia prezentului nostru.
Nu știu cât de curioși ați devenit față de turismul militar după ce ați lecturat acest articol, eu, însă, abia aștept o ocazie de a face turul tuturor cetățuilor descrise de istoricul Sergiu Bacalov, de a vizita în paralel locurile cu simbolistică militară pentru că simt o datorie morală față de predecesori și urmași, pentru că a mă cunoaște mai bine și a trăi împăcată cu sine.
Septembrie 2020
Alte articole despre istorie
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/12/12/chisinaul-militar/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/29/istoria-neamului-de-pe-leu/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/08/31/expresii-cu-origini-militare/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/16/artileria-de-alta-data-in-carte-unica-pastrata/
https://dragostinavicol.wordpress.com/2019/05/18/chemarea-trecutului/
Arma-ta DV 
O ideie grozavă, care ar servi la îndeplinirea mai multor obiective:
1. Educaţia militar-patriotică;
2. Amenajarea locurilor istorice şi militare (memoriale, monumente);
3. Promovarea turismului autohton.
4. Resurse financiare extrabugetare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană