Banul-vodă și supușii în uniformă militară!

          Ban – un cuvânt, două sensuri, ambele tentante că de – cine ar refuza un rang de dregător sau niște hârtii de valoare pentru împlinirea unor doleanțe? În mod sigur, titlurile domnești țin de competițiile din trecut, de aceea hai să vedem cum e cu banul în calitate de avere în numerar în prezentul ostașilor.

          „Am în buzunar 75 lei. Încerc să fac un exercițiu matematic și constat că îmi este practic imposibil să distribui această sumă, astfel încât să-mi ajungă pentru o lună. Da, statul, în particular armata, îmi asigură minimul necesar, dar parcă tot aș vrea să mă alint câtuși de puțin, mai ales că provocări sunt chiar înafara locului meu de muncă. Plus, senzația că ai și tu niște bănuți e indispensabilă pentru un tânăr adult.”

          În această situație sunt anual cca 2000 de tineri, care îndeplinesc serviciul militar în termen.

          Frământată de gândurile repartizării banilor am decis să colind unitățile militare și să aflu cum gestionează soldații solda lunară de 75 lei. Ce credeți că am aflat?

          Ostașii din Brigada de Infanterie Motorizată din Bălți, în ziua când sunt recompensați financiar pentru serviciul îndeplinit, fac coadă la magazinul unității și își cumpără cu atenție câteva lucruri: obiecte de igienă personală, rechizite de studiu și de pregătire de luptă, dulciuri, copturi și cartele telefonice pentru a lua legătura cu părinții și prietenii, mărturisește Gheorghe Braghițanu, conducător auto. Colegul său, Vladimir Macrii, mai plătește și pentru transportul public, când pleacă în concediu, sumă pe care o strânge cu greu din micul său venit lunar.

          În capitală diferențe mari nu constatăm la acest capitol. Cumulând părerile mai multor soldați din Brigada de Infanterie Motorizată „Ștefan cel Mare”, am înțeles că pentru ei igiena e prioritate, așa că la mare căutare sunt cremele de bocanci, spuma de ras și produsele dentare, susține Nicolae Pripa, care și-a pus poftele în cui pentru un an și se limitează la foarte strictul necesar. Mai risipitori sunt fumătorii, care nu se descurcă cu solda și mai cer de la părinți, cum e cazul lui Grigore Marian. Camaradul său, însă, Stanislav Matușevschi, nu are un sprijin financiar suplimentar, dar nici nu împrumută, poate doar va îndrăzni de ziua lui să apeleze la ajutorul surorii.

          Militarii în termen din Batalionul de Geniu din Negrești sunt la fel de responsabili față de aspectul fizic, deci rezervă în fiecare lună pentru două creme de încălțăminte, a câte 20-30 lei fiecare și din ce le mai rămâne păstrează pentru spuma de ras, ne zice Nicolae Olaru. De fapt, tinerii de pe aici nu-și fac mari griji pentru că au un fel de bancher al unității, Tudor Palii, care mereu are bani de zile negre și își ajută colegii ori de câte ori e nevoie: „Ceea ce îmi dă armata și părinții îmi ajunge, de restul mă pot abține. Datoriile camarazii le întorc mereu – știu că numai așa vor avea acces la pușculiță.”

          Începutul fiecărei luni reprezintă bucurie combinată cu tristețe și pentru soldații Brigăzii de Infanterie Motorizată din Cahul.  Solda se risipește rapid pe aceleași produse și, din păcate, de calitate inferioară, pentru că tot ce e ieftin e și necalitativ, iar în consecință mai apar probleme de piele, susține soldat Victor Căpățină.

          Mica soldă lunară taie din multe dorințe ale ostașilor. Dacă aceasta ar fi mai mare, aș procura un buchet de flori pentru mama, când mă duc acasă în permisie, recunoaște Eugen Gîrtie din unitatea nordică. Mi-aș dori să pot pune de o parte ceva bănuți pentru un gând mai măreț, zice Nicu Paladi cu gândul la o soldă de 500 lei. Nu toți ostașii primesc ajutor de acasă, iar necesități sunt multe și cred că vreo 400 lei ne-ar ajunge, opinează soldatul din unitatea sudică, Cristian Lisenco.

          Majoritatea, totuși, speră la cel puțin o dublare a sumei actuale pentru a scoate din tensiunea împărțirii dure a banilor primiți.

          Ceva mai optimistă este situația studenților militari, solda cărora e 95 lei lunar, adică vreo 20 de bomboane de ciocolată mai mult, desertul energizant atât de necesar celor, care forțează la greu și creierul, mai ales în perioada examenelor, crede Alexandru Cazacov, student anul I, AMFA. Prin comparație tinerii de azi au mai multe posibilități, își amintește tatăl studentului, colonel Leonid Cazacov, șef J1, MSM: „Noi primeam puțin (9 lei solda) și cu întârziere de câteva luni. Un simplu exemplu, drumul la Orhei dus-întors era 6 lei, iar eu mă duceam acasă o dată pe lună. Nici vorbă să pui la ciorap, cumpăram pe datorie de la minimagazinul din unitate, întorceam la un moment dat și o reluam de la capăt.”

          Limitări financiare au existat și în vremurile anterioare. Locotenent-colonel Sergiu Ghervaș, șef Baza de instruire, Batalionul de instrucție-baza militară de instruire a AN, sugerează că primeau puțin și abia de le-ajungea pentru cheltuieli curente: „Inițial am primit 7 ruble, apoi 47 ruble, ce-i lăsam rapid în magazinul de la punctul de control al unități pentru biscuiți, pixuri, caiete, plicuri. Fumătorii mai procurau țigări, un pachet ajungând la 6 ruble. Nu am reușit să adun nici un ban timp de doi ani de armată.”

          Ultima majorare a soldei ostășești s-a făcut în 2006. În prezent, se analizează posibilitatea majorării ei până la 150 lei. Când va veni vestea bună, vă anunțăm neapărat, până atunci păstrați în minte: Banul nu are coadă. Dacă îl arunci, nu ai de ce să-l mai apuci.

Decembrie 2020

Alte articole despre bani:

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/29/istoria-neamului-de-pe-leu/

https://dragostinavicol.org/2021/01/05/pensie-fara-granite/