Moto plăcere la puterea a 2-a

         

Același nume, aceeași unitate, același grad militar, aceeași pasiune… E vorba de locotenenții Grigore Cotorobai (GC) și Grigore Litocenco (GL) din Regimentul Rachete Antiaeriene pasionați de motociclete.

          Ambii au îndrăgit acest mijloc de deplasare din copilărie: „Atât mama, cât și tata conduceau motocicleta, fiind foarte utilă pentru gospodărie ”, mărturisește GC. „Când eram mic, îl însoțeam des pe unchiul meu în turul satului cu motocicleta lui și mă făcea cel mai fericit copil din lume”, recunoaște GL.

          Până aici cu asemănările. În continuare dezvăluim istoriile separate ale celor doi ofițeri.

          Grigore Cotorobai a început a conduce motocicleta la 14 ani și a posedat până în prezent trei: „Prima a fost una mică, Minsk, pe care am strâns-o din bucăți – de la unul o piesă, de altul-alta și am obținut un rezultat bun. Testarea am făcut-o pe drumurile din Durlești, localitatea mea de baștină. Treptat am trecut la una mare, cum e Yawa 350. Sunt fidel modelelor sovietice, le cunosc până la cele mai mici detalii, nu consumă mult, e mai pentru buzunarele noastre și nu mă tentează celelalte.”

          Cu cele trei vehicule pe două roți: una creată, alta cumpărată și ultima primită cadou, tânărul a cutreierat întregul sat, Chișinăul și multe alte zone nu prea depărtate. Caută trasee cu obstacole, pentru că îi oferă senzații tari: „Îmi place viteza și să fac acrobații cu motocicleta, ador starea când vântul îți bate în față, e o adrenalină incomparabilă.”

          Dincolo de aceste condiții extreme, militarul nu a avut nici un accident. Apreciabil, zi eu, ținând cont că motociclismul este considerat unul dintre cele mai periculoase hobby-uri din cauza accidentelor ce au loc zilnic. Chiar și așa, numărul împătimiților față de acest tip de transport a crescut exploziv, începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, datorita dezvoltărilor tehnologice și când acesta a devenit un sport.

          Protagonistul nostru, însă, nu se vede în sport. El nu participă la competiții, ci doar la anumite evenimente publice, întâlniri de grup – dânsul păstrează această plăcere în intimitate. Întrebat dacă a plimbat vreo fata cu motocicleta, mi-a răspuns încrezător: „Ehe, încă câte fete.., dar nu pe toate la rând, le alegeam atent, printre condiții era să le placă”.

          În prezent Grigore trăiește cu amintiri și speranță spre noul sezon al motociclismului: „Trebuie să găsesc încă câteva piese cam deficitare și prietenul meu moto va fi gata de aventuri. Din păcate, am puțin timp liber.”

          Locotenent Grigore Cotorobai e locțiitor comandant, companie logistică în BRRA, în sarcina căruia intră și reparația tehnicii, cunoștințe căpătate înainte de armată la UTM ca inginer-tehnic. Unul din proiectele de rezonanță, la care a contribuit și el a fost restaurarea tehnicii blindate, ce a participat la antrenamentul pe apă vara trecută. Cât despre alegerea carierei militare, bărbatul a declarat că: „Am locuit printre militari, tata a fost pompier… Pentru mine un ofițer în uniformă însemna ceva atotputernic, aproape dumnezeiesc, deci un alt stil de viață nu-mi pot imagina.”

          Cel de-al doilea Grigore – Litocenco, nu este din dinastie de militari și nici de motocicliști – locuia la stradă și din motive de securitate părinții nu au acceptat să-i procure motoreta atât de râvnită. De aceea, copilul miza mult pe generozitatea prietenilor: „Băieții mai mari aveau motorete Carpat, Delta și îmi dădeau să colind un pic străzile cu ele. Doamne, ce fericire pe capul meu, mergeam cu 30-40 km/oră, dar parcă zburam nu alta. Starea aia de liberate e greu de exprimat prin cuvinte. Dorința de a avea un astfel de scooter creștea odată cu mine. Înainte de serviciu militar în termen eram pe punctul de a-mi procura unul, dar a venit citația pentru armată, așa ca mi-am amânat realizarea visului.”

          După armată a fost dublu motivat: pe de o parte să îndeplinească o tendință similară a tatălui său, care a plecat la ceruri cu tot cu acest vis, pe de altă parte – propria ambiție de a avea o motocicletă a sa.

          În sfârșit, a venit anul extazului. În primăvara anului 2017, făcând abstracție de supărările soției, și-a procurat în credit prima motocicletă de cubatură mică – Zontes 170: „Mă duceam cu ea la țară, la Nistru cu prietenii, am călătorit pe meleagurile Moldovei, conducând ore întregi fără să simt oboseală. Avantajul unei motociclete e că poți ajunge peste tot, iar unele destinații din Moldova sunt accesibile doar pentru transportul pe două roți. Din păcate, am avut un accident și am vândut-o. Soția fericită a crezut că mi-a trecut dorul de motocicletă. Sârmana nu știa că eu am pregătit banii pentru următoarea și că de 2 săptămâni așteptam noua achiziție.”

          Această nouă motocicletă îl provoacă la noi obiective – călătoriile la distanțe lungi, inclusiv în afara țării și competițiile specializate. Mai mult, îi face cu ochiul enduro turismul: „Planific anul viitor să concurez cu alți colegi, dar nu la viteză, ci la manevrarea motocicletei. E o experiență diferită. De asemenea, îmi doresc o motocicletă de sport: mai mare, mai confortabilă, mai impunătoare ca aspect, mult mai potrivită pentru călătorii depărtate.”

          Deocamdată, cu autovehiculul de oraș, tânărul savurează ofertele domeniului, cum ar fi campaniile sociale, evenimentele publice, raliurile periodice: „Mi-a plăcut mult închiderea sezonului 2019, când am mers într-o coloană de vreun 1-2km pe străzile capitalei. E senzațională deplasarea în grup, e o sincronizare de emoții, o atmosferă ieșită din tipare. La fel, ne-am bucurat să plimbăm copiii de la orfelinate și doritorii la punctul final al turului nostru. Aceste întruniri oferă ocazia de a cunoaște oameni noi, de a stabili prietenii, de a face schimb de experiențe.”

          Pentru cei interesați motociclistul are și niște sfaturi: la început – o motocicletă clasică, ușoară,  ce se manevrează mai simplu, mai ales prin oraș, deci siguranța la trafic e mai mare și un pic de frână pe impulsuri: „Așa să conducă un sezon-două și apoi va înțelege de ce model are nevoie mai departe.”

           Patima omului e profundă, dar fără fanatism, vorba filosofului Epictet – Controlează-ti pasiunile căci altfel se vor răzbuna pe tine. Există niște limite, pe care dânsul nu le va depăși spre admirația noastră: nu acceptă sunetele puternice, mai ales noaptea: „Un comportament obraznic al unor tineri, care vor să atragă atenția asupra sa, devine enervant de deranjant chiar și pentru mine, care ador motocicletele. Consider că sunetul nu trebuie să fie asurzitor, dar nici jos pentru că poți trece neobservat și e risc de accidente. Un sunet mediu e destul pentru a fi auzit și nu e agasant pentru cei din jur.”

          Un alt principiu respectat de protagonistul nostru e conducerea inteligentă: „Nu e nevoie de o pistă specială pentru motociclete, dar îmi doresc să se conducă cu mai multă atenție. Motocicleta e mai ușoară și are nevoie de o cale mai lungă pentru frânare, de aceea automobiliștii trebuie să se abțină de acțiuni bruște. Din păcate și motocicliștii greșesc. Sunt care conduc fără permis și ne fac o imagine proastă tuturor. Dacă ar fi mai multă stimă și ar folosi mai mulți vehiculele pe două roți în zonele urbane, așa cum am văzut în Atena, București, s-ar reduce traficul și ar fi mai puțin stresant.”

          Locotenentul Grigore Litocenco este mai puțin cunoscut militarilor ca motociclist, chiar dacă are pasiunea în suflet de ceva timp. Fiind la muncă el se dedică funcției – comandant de pluton Radiolocații mobil, batalionul 2, BRAA, unde cercetează spațiul aerian, restabilește stațiile mai vechi, conduce cu efectivul în termen.

          Se zice că motocicleta nu acceptă pe toți, ea îi alege după criteriile doar ei știute. Dacă ar fi să interpretăm teoria sociologului David Matza, afinitatea pentru motociclete este urmare a unor circumstanțe. Totuși, nu ne vom aprofunda în știință și poate nici nu e cazul să-i înțelegem, ci doar să-i acceptăm pe cei, care aleg să trăiască senzația de libertate, să se detensioneze și să se relaxeze apelând la acest mijloc de transport, ce face mai simplu contactul cu natura, e mai prietenos cu mediul înconjurător, fiindcă spre deosebire de mașină, consumă mai puțin și îți oferă cele mai uimitoare experiențe.

Februarie 2021

In engleza: https://dragostinavicol.org/2021/02/17/squared-moto-pleasure/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s