Zeița tirului sportiv moldovenesc

           La chip senină ca razele soarelui, la corp – zveltă ca o căprioară, la vorbă dulce ca o mamă, la suflet – visătoare ca orice femeie. Ceea ce o deosebește pe Svetlana Mokreeva este meseria, față de care păstrează o pasiune și o dedicație de invidiat timp de 40 de ani. https://www.army.md/img/userfiles/publicatii/om/archive/01(2019).pdf

Nu a fost dragoste la prima vedere și nici vreo dorință ascunsă din copilărie, dar mite vreun gând că acea zi îi va scrie destinul pentru întreaga viață: ”A venit fratele unei colege de clasă și ne-a întrebat dacă vrem să împușcăm? De ce nu, am zis. Prima dată am luat o armă în mână – un pistol și am împușcat… Nu mi-a plăcut. La plecare antrenorul ne-a întrebat cine și cu ce se ocupă? Eu tăceam. Colegele m-au trădat – au zis că doar eu fac atletică ușoară. Atunci antrenorul a insistat să vin la antrenamente și să încerc pușca.”

            A încercat și a rămas în domeniu. Tirul sportiv a cucerit-o până în măduva oaselor, dar pentru că acesta nu-i „fura” din efort atât de mult ca precedenta activitate, Svetlana juca fotbal cu băieții: ”La început eram acceptată cu scepticism, iar după mai multe victorii ale echipei din care eram parte, chiar și cei mai vehemenți (misogini) băieți mă doreau în echipa lor.”

            Perseverența și rezistența, însușite probabil de la tatăl și frații mari, care munceau în structurile de forță, dar și iscusința de a însuși rapid tot ce e nou, îi aduc la scurt timp, mai exact la doar un an de la primul antrenament, titlurile de candidat la maestru în sport și de Campioană DOSAAF a Uniunii Sovietice la Tir sportiv printre junioare.

            Urmează o nouă bătălie pentru Svetlana. Pe de o parte antrenorii o implicau în competiții și se străduiau s-o mențină ca sportivă profesionistă, pe de altă parte conducătorii fabricii de confecții, unde Svetlana a început să muncească la insistența mamei, după terminarea școlii, își puneau mari speranțe în talentata cusătoreasă: ”Când mi-am croit și cusut propriul mantou, șefa mea a rămas șocată și a insistat să merg la Colegiul de specialitate”.   

            E ușor de ghicit care din cele două activități și-au continuat victorios drumul. Cu atât mai mult că trăgătoarea moldoveană, primește ofertă de a deveni instructor la Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională. De atunci a experimentat diverse poziții: trăgaci, antrenor de copii și adulți, a făcut și muncă de secretariat.

            Ca țintaș a flirtat și s-a împrietenit cu mai multe tipuri de arme, implicit cu pușca supranumită ”Sveta”, care este una foarte bună și împușcă cu exactitate, chiar dacă e mai complicată la încărcare, afirmă dânsa: ”Nu am o armă sau o distanță preferată. În schimb, știu sigur că nu-mi place arma de vânătoare, poate din motiv ca e legată de împușcarea animalelor.”

            Ca antrenor a învățat secretele armelor de foc sute de copii și tineri: ” La lecții nu ne limităm doar la însușirea armelor pneumatice, împușcăm și din pistolul TT, iar în anumite zile, ca de sărbătoare, dezasamblăm și asamblăm armele, le curățăm – în așa fel copiii nu simt nevoia să stea doar în fața computerelor sau telefoanelor, ci practică cu plăcere acest sport.” Mai mult, unii dintre elevi, prin prisma pasiunii față de arme, au îndrăgit profesia de militar. Alții au ajuns personalități integre, de succes, cum ar fi subofițerul Ecaterina Raileanu, care a devenit maestru în sport de talie internațională și cu siguranță va reuși să se manifeste, mărturisește cu încredere Svetlana Mokreeva: ”Sportivii cu perspectivă trebuie susținuți așa cum se întâmplă, inclusiv în Europa. Acolo, dacă un tânăr se remarcă printr-un talent, cei din jurul lui investesc ca acesta să atingă cote înalte. Însă eu lucrez încă cu tehnică din perioada sovietică. Or aceasta cedează cu mult în fața celei occidentale.”

            În schimb, ne putem lăuda și mândri cu instructorul de tir sportiv și în instrucția focului, Svetlana Mokreeva. Ea știe ce și cum spune, cunoaște excelent domeniul și e atentă la detalii, au apreciat experții americani la unul din antrenamentele de foc în mișcare, la care a fost prezenta și dumneai.

            De fapt, eroina noastră s-a remarcat nu numai ca un expert tehnic în instrucția focului, ci și psiholog talentat. În timpul lecțiilor individuale cu studenții săi, dânsa simte până și felul în care respiră aceștia și neapărat găsește cuvintele potrivite pentru a-i ajuta să depășească orice neliniște: ”Am citit mult și am fost atentă la fiecare mișcare a elevilor mei. Astfel, am reușit să-i înțeleg mai bine.”

            Înțelegerea domnește și în colaborare cu militarii Armatei Naționale încă din 2010, an în care aceștia au început a beneficia de serviciile Svetlanei Mokreeva. E adevărat că, în anumite cazuri antrenorul de genul feminin întâmpină o rezistență de percepție din partea unor bărbați militari. Situația se schimbă ușor după câteva lecții demonstrative și succese comparabile ale noilor învățăcei la susținerea testărilor. Astăzi, instrucția focului devine incompletă fără prezența dnei Svetlana: ”Militarii începători însușesc intuitiv și după o perioadă realizează de ce trebuie să țină pistolul într-un fel sau altul, iar cei cu experiență învață prin explicații logice, comparații. De fapt, în multe din cazuri e vorba de bariere psihologice cum ar fi zgomotul puternic și distanța. De aceea, am propus să fie micșorată distanța de tragere la 15 m cel puțin pentru o perioadă de un an. Aceste schimbări le vor da mai multă încredere militarilor.”

            Printre alte recomandări sugerate de instructor sunt organizarea militarilor în grupuri mici și antrenamente permanente la instrucția focului, unde militarii iau cunoștințe corecte despre arme, își dezvoltă deprinderi de ochire și tragere cu precizie, cât și o atitudine profesională față de domeniu.

            Și așa cum printre militari există încă păreri diferite despre idea de a lua lecții de tragere de la o femeie, la fel reacționează și societatea civilă:

            Alexandru, pensionar: Nu au ce face femeile astea, se apucă de toată treaba bărbătească. Să nască și să crească copii este treaba femeii.

            Tania, studentă: Mi-ar plăcea și mie să știu să împușc, însă, doar așa pentru mine. Să faci meserie în domeniu e un adevărat act de curaj.

            Andrei, muncitor: Ehe, să am așa soție, aș trăi cu frica în sân. (râde) De fapt, în ziua de azi e bine să știi să te aperi, că nimeni nu îți va lua apărarea.

            Strict bărbătească sau nu meseria de trăgaci, de instructor la tir, pe Svetlana Mokreeva o face fericită. Ea trăiește prin această muncă și e o perfecționistă în tot ce face, fapt pentru care este răsplătită prin apreciere și succesele învățăceilor săi.

Martie 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s