Fiind ostaș păduri cutreieram..

          Menirea artistului e să surprindă, declara într-un interviu pictorul și sculptorul Andrei Mudrea. Vizitând în una din zile galeria maestrului m-au surprins lucrările, create din piese ale unor obiecte de lume uitate și mai ales, sculpturile cu tematică patriotică. Să vedeți ce bine și impetuos arată Steagurile de luptă, Ostașul, Gladiatorul, Calul Traian, Mașina blindată ș.a. printre celelalte dedicate cerului, fenomenelor sau oamenilor, cât și printre picturile în stil modernist. Imediat mi-am dorit să cunosc povestea fiecărei sculpturi și omul, care le-a dat viață. Mă întrebam de ce acest artist plastic, care nu are nimic în comun cu armata, și-a îndreptat, totuși, atenția, spre acest domeniu? Oare a făcut dânsul serviciu militar? Oare l-a marcat cumva experiența militară?..

          Da, maestrul emerit în arte, Andrei Mudrea, a făcut armată… doi ani, dintre care jumătate de an la Școala de sergenți din Eupatoria și apoi în batalionul X din Ucraina…. într-o pădure, departe de civilizație, unde se sufoca: ”De două ori pe an eram scoși din pădure, direct în pustiu ca să împușcăm. Totodată, la capitolul cultură se simțea un gol profund. Am impresia că principiul de atunci era de a ține lumea în întuneric, oamenii care gândesc nu-și aveau locul. Cumva îi invidiez pe ostașii de azi, care au posibilitatea să viziteze muzee, teatre, expoziții pentru că armata trece, dar omul rămâne și e apreciabil că ea are grijă de sufletul omului, să-l facă să vibreze la frumos.”

          Sufletul nestăvilit de artist l-a provocat des pe sergentul Mudrea să încalce regulile din unitate și chiar dacă era conștient de consecințe, mergea în căutarea Razei de lumină: ”Mi-am folosit stropul de talent, dat de Dumnezeu și lucram noaptea. Mă duceam la baie sau în alte locuri mai ascunse și pe furiș citeam și desenam. Prietenii îmi trimiteau cărți, uneori mai rugam ofițerii să-mi aducă cărți din biblioteca publică și nu am lăsat nici o clipă din cei doi ani să treacă inutil. Am trăit cu frumosul și acesta m-a salvat.”

          Și asta nu e tot. Periodic sergentul Mudrea evada în mijlocul pădurii, încingea un rug și medita: ”Auzeam cum mă strigă colegii, șefii, știam ce mă așteaptă (până la 10 nopți la răcoare), dar mă simțeam liber, măcar o oră, cu lumina focului în fata și eram fericit. Aveam nevoie de aceste stări,căci prea bruscă a fost ruptura – de la liberate la condiții foarte dure, într-o viață semisălbatică.” Cu toate acestea, avea grijă să le dea lecții de bună purtare celor 10 soldați din subordinea sa și să creeze o atmosferă feerică, plină de culori, în special, la sărbătorile de iarnă, ceea ce probabil, l-a făcut să fie mai puțin cazon, dar carismatic.

          În timpul serviciul militar a elaborat o serie de schițe, desene în format mic, inclusiv cu tema păcii, ce mai apoi s-au transformat în lucrări și a primit prima apreciere din partea idolului său, Mihai Grecu. Încurajarea îndrumătorului și circumstanțele familiale (mama decedase, tatăl era bolnav) l-au făcut să uite de visul de a studia la Academia de arte din Moscova și a aplicat cele însușite la Colegiul de arte și în armata nocturnă – aici, acasă.

          Artistul plastic Andrei Mudrea creează neîncetat mai bine de 40 de ani, dar niciodată la fel, experimentează mereu, muncește în serie și la finalul fiecăreia ne bucură cu câte o expoziție. Cea din urmă ”Raze de lumină” înserează și sculpturile despre care am menționat la începutul articolului. Prin aceste creații maestru ”se ia de piept” cu Picasso: ”Prima scânteie a fost în 1990 la Paris, la Muzeul Picasso. Acolo am văzut adevărata pictură modernă și s-a produs o revoluție în conceptul meu asupra artei, iar sculpturile lui Picasso pur și simplu m-au uluit – simple, create din nimic, dar ca simboluri – extraordinare. De atunci tot merg pe acest concept și am creat o mulțime de sculpturi de numai am loc pentru ele.”

          A venit și timpul să cunoaștem povestea câtorva sculpturi militare, plăsmuite fără a lua în calcul timpul și banii investiți în ele, mărturisește creatorul:

          Ostașul – este format din obiecte de artă populară: fus, pieptene de scărmănat lâna, piese din războiul de țesut, astfel am creat un simbol al meșterului popular, care a luptat pentru tot ce e frumos or neamul nostru nu poate trăi dacă nu face ceva frumos.

          Mașina blindată – s-a născut fără să fie plănuită, am pornit de la un detaliu mic, pe parcurs s-a conturat ideea unei mașini militare și am obținut această surpriză. Farmecul artei adevărate este să nu repete natura, așa că această mașină a ajuns să fie una gri și nu verde.

          Calul Traian – inițial a fost ca o dedicație – căderea Troiei, dar la un moment dat mi-am dat seama că nu vreau o copiere a momentului istoric și mi-am propus să introduc o conotație mai modernă. În ajutor mi-a venit nepoțelul meu, Cristian, care a venit cu o piesă de calculator și am îmbrăcat calul integral cu astfel de piese. Morala e că noi am primit în case computerul, care e tot un fel de Cal Traian și dacă nu îl controlăm, nu se știe cu ce ne alegem în final.

          Buldozerul –  a fost dedicat unui eveniment mai trist din 1974, când mai mulți artiști și-au etalat lucrările non conformiste în aer liber la Moscova. Toate lucrările au fost nimicite de trei buldozere. În amintirea lor am creat această lucrare de meditat pentru vizitatori și am găsit oportun să lipesc pe ea catarama de la uniforma mea militară. De altfel, a fost ultimul obiect din armata folosit în creațiile mele.

          Lucrările cu tematică militară au fost prezente atât la expoziția ”Raze de lumină”, vizitată implicit de militarii din Batalionul de Gardă, Batalionul 22 de menținere a păcii și Regimentul Rachete antiaeriene, cât și la atelierul de creație al maestrului Andrei Mudrea, ce se va redeschide în primăvara anului viitor.

Noiembrie 2019

Varianta din revista OM: https://ru.calameo.com/read/0006631199cf3741b99cd

In Engleza> https://dragostinavicol.org/2021/04/29/being-soldier-i-wandered-forests/