Militari cu aripi

          Ele știu cel mai bine ce e libertatea, ei își țin libertatea încuiată în cele mai ascunse celule ale inimii și se supun ordinelor. Dincolo de această diferență zburătoarele și militarii sunt pentru noi reprezentanți ai păcii, prezențe ce ne oferă stare de liniște, încredere și speranță de viață.

          Poate nu întâmplător Ziua europeană a păsărilor (24 mai) se sărbătorește în aceeași lună cu Ziua Europei și Ziua Memoriei, evenimente prin care importanța păcii este valorificată intens.

          În aceeași ordine de idei vreau să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă cele două ființe pacificatoare ar avea traiul într-un singur loc?..Probabil, ar deveni dependente una de alta și ar crea o atmosferă feerică în jurul său: ele s-ar simți iubite, apreciate, ei și-ar asigura libertatea râvnită și voința de a merge mai departe. Anume aceste stări de bine le-am perceput la cei doi militari în termen când îmi povesteau despre pasiunilor lor – creșterea păsărilor.

          Soldat cl. III, Viorel Bordean, de câteva luni e lunetist în Brigada I Infanterie Motorizată. El învață să lupte atât cu eventualul dușman din afara țării, cât și cu propriile trăiri, căci grea e despărțirea de fazanii, picherele, porumbeii și prepelițele dragi, mai ales de Elizabeta – singura prepeliță cu nume din cele 40 din curtea sa: „Ea se comportă diferit cu mine, e mai fină, mai elegantă și i-am dat acest nume gândindu-mă la regina Angliei. De fapt, prepelița e un simbol al familiei noastre, creșterea cărora o știu încă de la bunicul.”   

          După ce a studiat cum se îngrijesc păsările și a ajuns suficient de mare, tânărul a decis să creeze propria fermă la Codrul nou, Telenești. Timp de 4 ani acesta a crescut aproximativ 45 pichere, 250 hulubi poștași și mai mulți fazani: „Fazanii au apărut neplanificat în familia noastră, mama i-a primit cadou și pentru că i-am îndrăgit, i-am lăsat să se înmulțească. E adevărat că le place să facă murdărie și sunt gălăgioase, oricum ne plac, sunt deosebite față de obișnuitele păsări de casă.”

          La început fazanii au locuit împreună cu celelalte păsări, dar pentru că nu se împăcau cu picherii, stăpânii le-au despărțit. Acum tura de dimineața e una liniștită și plăcută: „Picherele sunt niște găinușe mici, dar le place spațiu mult, au voci subțiri și când trec printre ele fiecare îmi cântă în felul său de parcă fac o demonstrare de individualitate. E o plăcere să le asculți și să le admiri.”

          Pe lângă păsări fermierul mai are iepuri simpli și pelicani, care sunt blănoși și mai mari. Toate sunt crescute din plăcere, le mai oferă cadou și după armată se gândește să facă crescătoria deschisă pentru publicul larg, pe care să o viziteze în vreme caldă, când păsările se simt altfel și peisajul e mai spectaculos, recomandă dânsul.

          Când ajungeți pe la Cheile Butești din Glodeni și veți observa niște porumbei, să știți că sunt ai lui Adrian Ucraineț. Mai bine de 4 ani dânsul crește mai multe specii de porumbei, inclusiv voiajori, specie folosită în timpul războaielor pentru a transmite mesaje: „Această specie de hulubi poate zbura până la 100 km, sunt de culoarea cerului, ceea ce îi face greu de observat. Plus la aceasta sunt singurii, care se întorc acasă, ei cunosc drumul și nu se abat de la el. O distanță de 20-30 km se învață treptat în vreo 4-5 ani. Hulubii-poștași participă și la concursuri. Ai mei încă nu sunt gata pentru astfel de evenimente, dar am fost cu ei la expoziții.”

          Pasiunea pentru porumbei a pornit de la o pereche primită în dar. Internetul i-a sugerat spre ce specii să se orienteze și acum bărbatul are cam 100 de perechi simpli și 130 de rasă, printre care se numără Ching, Buhari, Belts și Boxeri – niște porumbei bătăuși cărora nu le este frică să se ia chiar și de uliu: „Buharii sunt specii frumoase de culoare cafenii, albi sau combinat negru cu alb, sunt pufoase și folosite ca păsări de companie. La fel e și cu rasa Ching – gingășia întruchipată, zboară până la 10 m maximum 5 min, dar merită fiecare clipă. Pentru o astfel de răsplată am grijă de ele mereu. De fapt, nu sunt pretențioase: au nevoie de hrană, apă la timp, curățenie, un culcuș călduros pe timp de iarnă și libertate.”

          Porumbei sunt păsări prietenoase. Poate de aceea tânărul s-a pomenit într-o zi cu noi chiriași zburători, care împrietinindu-se cu ai săi, au refuzat să plece.

          Gospodăria familiei Bordean înseamnă nu numai 230 de porumbei, ci și peste 100 de iepuri și cca 30 de nutri, pe care îi cresc pentru blana și carne. Cu toate acestea flăcăul își croiește timp și pentru prieteni. Deci, are toate motivele să-și îndeplinească datoria față de Patrie în calitate de grenadier cu sârguință ca la anul să revină la în mediul său înaripat.

          Păsările, atât celor doi militari în termen, cât și nouă în general, ne aduc mult mai mare folos decât ne imaginăm sau putem descrie. Ele ne vindecă, ciripitul lor creează o armonie a psihicului și corpului, susține ornitologul – bioacustician, doctor în științe biologice Valeriu Iliciev (https://bit.ly/3trDN0w), iar un apărător al păcii neapărat trebuie să fie și echilibrat.

Mai 2021

In engleza: https://dragostinavicol.org/2021/05/24/soldiers-with-wings/