Bucurii de la copii 3

          Copiii aduc bucurii prin prezența lor în familie, indiscutabil. Când aceștia, crescând, manifestă interes pentru sport, muzică sau alte activități extracurriculare, ne mângâie sufletul. Când dânșii după un timp ne arată vreo diplomă sau premiu, ne sare inima din piept de mândrie și ne grăbim să împărtășim clipa cu ceilalți. La fel, vom proceda și noi – vom promova copiii militarilor cu anumite aptitudini și pasiuni pentru a-i încuraja să continue și a le demonstra că ne pasă.

          La cea de-a treia ediție vă propunem să-i descoperiți pe alți 5 copii fericiți față posibilitățile ce le oferă municipiile în care locuiesc. Începem cu cel mai mic, Victor Todirașcu, care la 6 ani a început să lupte. Mai exact, el practică Karate Kyokushin. În cele câteva luni de antrenamente băiatul a schimbat 2 centuri, a devenit mai atent, mai punctual și poziția corpului s-a schimbat, susține mama, Diana. La Ziua copilului a avut prima ieșire publică – Campionatul Republicii Moldova, pentru categoria până la 25 kg. Urmează școala de vară din Bulgaria și multe alte activități pentru care părinții investesc numai să vadă rezultate încurajatoare.

          Și aceasta nu e tot. Preșcolarul în puținul său timp liber joacă șah și dame, rezolvă puzzle-uri și exerciții de logică. Speră mult că odată cu schimbarea statului său, cel de școlar, în loc de somnul de zi, specific programului de grădiniță, va exersa la vreo școală specializată. Vă căuta timp și pentru engleză și în acest fel dorințele, inclusiv ale părinților, vor fi îndeplinite.

       

Interese multidimensionale are Ivan Cazacov. La ai săi 9 ani a reușit să se evidențieze colectiv și individual. Cu Ansamblul „Mugurașii”, o filială a Plăieșilor, cântă și dansează pe mai multe scene din țară la diverse evenimente naționale și internaționale: „Îmi place cel mai mult să dansez, în special sârba. De fapt, îmi place tot repertoriul nostru.”

          Adițional, elevul experimentează cioplitul în lemn când e la bunica și confecționatul obiectelor din hârtie: tehnică, animale, îndrăgite fiind săbiile. Ultima sabie meșteșugărită are cca 30 cm.

          Cea mai nouă pasiune este modelarea figurinelor din plastilină: „ Într-o zi tata mi-a arătat un exemplu și de atunci modelez mereu ceva, mai mult animale pentru că le iubesc. Am și un câine, Mike și intenționez să-l fac și pe el din plastilină. Uneori mă concentrez atât de mult, încât nu realizez că se face seara. Toate lucrările le păstrez în camera mea și câteodată, văzându-le, mă motivez să mai creez una. Îmi place să am timpul ocupat.”

   Beatricea Croitor a ales acum 4 ani gimnastica sportivă. Deși antrenorul încă o ține în rezerva echipei, eleva se ocupă cu o plăcere neîntreruptă nu numai la antrenamente, ci și în grup cu prietena sa: „Facem schimb de idei, ne propunem noi figuri. Pentru mine nu există imposibilul, exersez până reușesc și sper să iau parte la competiții locale și naționale.”

          Buna organizare oferă timp și pentru alte activități. Pictura, în special spațiul cosmic, nu lasă mâinile fetei să se odihnească prea mult. Preocuparea mintală și visul profesional, pe care speră să-l realizeze când se face mare, este programarea: „Testez diverse aplicații, funcții ale telefonului și computerului. Sunt curioasă să experimentez și îmi doresc să fac meserie din această pasiune.”

          O combinație a sportului propriu – zis și cel al minții încearcă să realizeze și Ionuț Vlas. El face de 7 ani pictură, aptitudine despre care habar nu avea până la școală, a descoperit-o și dezvoltat-o fiind în clasă cu profil de artă: „Am evoluat mult și-mi place să pictez natura statistică. Observ că lucrările sunt mai bine gândite, mai structurate. Am avut ocazia să particip la un concurs școlar și am luat locul 1. Însă, nu vânez concursuri, mă limitez la ceea ce-mi sugerează profesorul. Pentru viitor, cred că pictura va rămâne o pasiune, o modalitate de liniștire, de a scăpa de agitația cotidiană.”

          Cea de-a doua ocupație a tânărului este chitara. Evoluția dânsului e una modestă pentru că mintea dânsului e mai mult ocupată de științele reale: „Dacă ar fi după mine aș pune pe locul întâi disciplinele ca fizica, matematică …, iar pentru a-mi asigura echilibrul voi apela la artă.”

          Cu mai mult zel despre chitară vorbește Bianca Brumă. Acest instrument nobil, cum îl numește dânsa, l-a însușit la Școala de Artă din Ungheni: „Muzica este o plăcere preluată de la mama. Cânt de la 4 ani și am participat la diverse concursuri atât în țară, cât și în România.”

          Nu știe dacă va continua domeniul după absolvire, dar e sigură că noua ei pasiune, hipismul, o va ține în priză mult timp, căci trăiește o legătură sacră dintre ea și calul, pe care-l călărește: „Am moștenit acest cal de la sora mea și cred că ne potrivim. Este ager ca și mine, foarte inteligent, grijuliu și se înțelege cu oricine. Nu e la prima tinerețe, dar are cele mai mari performanțe din școala de hipism din oraș.” Datorită acestei afecțiuni reciproce tânăra a reușit doar în câteva luni să călărească independent, ceea ce înseamnă un progres relevant. Se antrenează intens și abia așteaptă să poată intra cu el în curse. E drept că vestea bună va veni tocmai la anul, din cauza pandemiei.

          Respectând principiul „de la mic la mare”, încheiem lista copiilor din acest an cu Dana Rotaru. Ea e „fără 5 min” absolventă de liceu și nu unul oarecare. Datorită studiilor de la Liceul „C. Porumbescu” a stăpânit două instrumente muzicale: pianul și vioara. Primul e parte a programului obligatoriu, iar vioara e visul tatălui, ce s-a infiltrat fără obstacole în subconștientul și inima fetei: „De mică am fost învățată să iubesc vioară. Ador sunetele ei în orice melodie: mai veselă, mai lirică… Când e vorba de muzică clasică, îmi place mai mult stilul dramatic, ce „arde”. Interpretez și muzică populară. Mi-am propus încă din vara precedentă să trec la următorul nivel, cel profesionist. Pandemia mi-a amânat planurile, astfel voi începe din această vară să cânt pe la nunți, cumetrii alături de o orchestră.” Fiind la început de cale nu are pretenții față de un colectiv muzical anume, important să aibă șansa de a cânta, așa cum fac părinții: „Dacă nu ar fi fost părinții în muzică, cel mai probabil nici e nu aveam predispoziție spre acest domeniu.”

          Ce am concluzionat după ce am discutat cu acești copii ai apărătorilor țării? Unu: în vogă e să ai mai multe pasiuni. Doi: pandemia nu i-a ținut în case pe pasionați în fața tehnologiilor informaționale. Trei: părinții, care-i ghidează și încurajează de mici, culeg roade cu adevărat uimitoare.

Sănătate și posibilități tuturor copilașilor!

Alte articole la aceeasi tema> https://dragostinavicol.org/2020/06/10/bucurii-de-la-copii-2/

https://dragostinavicol.org/2020/06/01/bucurii-de-la-copii/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s