Armata în miniatură

Dacă un tanc, un avion sau altă tehnică militară te sperie oarecum, văzându-le în dimensiuni reale, atunci cele de jucărie sunt plăcerea cea mare nu numai pentru un copil, ci și pentru un adult.

Acum imaginați-vă să le construiți voi înșivă în baza machetelor disponibile. Nu știu ce părere aveți voi, dar eu cunosc cel puțin doi militari, care trăiesc astfel de clipe de fericire încă din copilărie. Fiecare kit de construcție a tehnicii militare primit cadou sau procurat face ziua respectivă sărbătoare. Sunt sigură că unii dintre voi au ghicit că este vorba de doi colonei: unul activ – Leonid Cazacov, șef J1 Direcția personal și mobilizare, MSM și al doilea în rezervă – Igor Zavalski, lector la Academia Militară a Forțelor Armate. Ambii au pornit de la un avion militar: unul de model sovietic și altul german. Ambii și-au menținut pasiunea în timp, concentrându-se pe proces și mai puțin pe produsul final. Periodic comunică, fac schimb de informații și chiar de seturi încă neasamblate.

Istoriile diferențiate ale fiecărui colecționar sunt la fel de curioase ca și galeriilor lor. Mai întâi am ascultat povestea profesorului, care a adunat circa 60 de modele de tehnică militară (avioane, tancuri, nave militare etc) până în clasa a 10 și le-a donat muzeului școlii: „Când trebuia să plec la școala militară superioară, mama mi-a zis ca nu mai e loc în casă pentru colecția mea. Deci, am dăruit obiectele vecinilor și altor copii din oraș, dar în mare parte muzeului școlii la propunerea învățătorului de pregătire militară din școală. Expoziția s-a păstrat cert vreo 10 ani, însă nu sunt convins că mai există și acum.”

După o pauză de câțiva ani, în una din serile plictisitoare ofițerul-student la București și-a reamintit de pasiunea copilăriei. Nu a intrat în polemică cu gândurile de alternativă și a schimbat rapid plictiseala pe extazul montării tehnicii, mai ales că mostrele ademeneau prin diversitatea lor. Colecția actuală, începută în 2004, e una mult mai mare: peste 100 de vehicule blindate și automobile, cca 80 de avioane militare, cam 10 nave și submarine și câteva exemplare de artilerie și mijloace de apărare antiaeriană – favoritele omului. Adițional, a adunat peste 70 de seturi de figurine, fiecare având cel puțin 4 soldăței, a completat dl Zavalski: „Prin această activitate îmi găsesc liniștea sufletească. E un lucru migălos, cere concentrare și astfel reușesc să mă detașez de rutină și stres. Soția, care anterior mă certa că ele sunt o sursă de praf, mă înțelege mult mai bine abia acum, când la pensionare s-a apucat și ea de lucru manual. Alungăm oboseala prin creație împreună.”

Deși pasiunea lectorului e una perenă, când e vorba de bani dânsul devine calculat: „Eu nu-mi permit să las familia fără bani, de aceea caut modele mai ieftine, la reduceri sau le primesc cadou. Până și copiii mei, care locuiesc în Polonia, nu-și mai fac griji cu ce dar să mă bucure. Mezinul când vine în ospeție, trece mai întâi pe la magazinul specializat și se prezintă cu un set nou de construcție.”

Oricât de mare ar fi bucuria unui astfel de cadou, se mai întâmplă ca unele kituri să-și aștepte rândul și 4-5 ani până la finisare. Și nu e vorba de complexitatea lor, ci pentru că o altă machetă insistă la prioritate: „Nu-mi dau seama prin ce mă atrage un model sau altul, pur si simplu simt ceva în interior. Sigur, mă tentează mai mult tematica antiaeriana și figurinele ce țin de perioada antică și medievală. De aceea, câte odată un avion, un automobil sau o blindată o pot face în 2-3 ore, alteori în ani, dar nu înseamnă că nu revin să o finalizez. În ultimii ani am găsit varianta de hârtie cartonată, produsul final fiind în 3D. La moment am o corabie pentru vikingi.”

Majoritatea obiectelor sunt de 72 ori mai mici decât mărimile reale ale unui mijloc de transport, cele mai mari sunt la raportul 1:35, adică 20-30 cm lungime, respectiv colecția necesită spațiu. În lipsa lui, piesele stau separate în diverse locuri: „Inițial le-am ținut în birou, după pensionare – prin cutii, când am venit la AMFA le-am depozitat într-un dulap de sticlă. O bună parte le păstrez în apartamentul din Bălti. Am primit propunerea să le donez muzeului din Casa Armatei locală. Analizez și această opțiune condiționată.”

Pe lângă decizia de a se despărți de galerie, mai are ofițerul o frământare sau, mai bine zis, o dorință – să improvizeze o bătălie, un fel de dioramă de luptă.

Colegul său de interes, colonel Leonid Cazacov, nu are aceste deziderate. Dânsul nu adună obiectele terminate – el le oferă cadou pe toate: „O dată în 2-3 luni cumpăr un model (avem magazin specializat în capitală) și până nu-l văd închegat, nu procur un altul. Lucrez câte 30 minute, atât cât să mă relaxez și să-mi iau doza de energie, nu am scopul să-l dau gata repede, savurez procesul: decupare, montare și vopsire.”

Până în prezent aproximativ 20 de oameni au fost fericiți cu un astfel de cadou din partea ofițerului. Deci, dacă veți vedea pe masa de birou al unui militar o blindată, o navă, un tanc, un avion sau soldați sovietici și nemți să știți că ar putea aparține colonelului nostru. Mai mult, în una din sălile de ședințe din cadrul Academiei Militare exista o simulare a unui câmp de luptă, în care elicopterele, tancurile, avioanele și altele au fost confecționate de mâna lectorului de atunci. Să nu căutați autograful pe nici una din ele, dumnealui nu le semnează.

Singurul obiect ce l-a păstrat pentru sine e un tanc KV-2, un prototip sovietic, folosit de nemți în al II-lea Război mondial. perioada ce-l interesează în mod special pe creator. Dincolo de asamblare, militarul caută informații despre fiecare tehnică cumpărată: „Mașina se vinde cu istoria și caracteristicile ei, pot fi prezente detalii despre situațiile în care a fost folosită. Bunăoară, istoria cum vestitul tanchist german, Michael Wittmann, fiind pe un deal, a distrus de unul singur o companie de tancuri americane. Mai întâi a împușcat primul și ultimul tanc, apoi pe celelalte ca la tir luând prin surprindere americanii. El mânuia blindata cu profundă iscusință și e cunoscut pentru tactica sa de atac surpriză în cel de-al II-lea Război Mondial.”

Încântarea cu care au povestit cei doi militari despre pasiunea lor comună, te contaminează cu dorința de a încerca sau a menține o plăcere deja testată. Momentul în care niște bucăți de plastic încep să se contureze într-o formă definitorie, iar după colorare prind viață și te provoacă la acțiune este o adevărată stare de beatitudine, afirmă protagoniștii noștri.

Aceste obiecte miniaturale au impact nu numai individual. Fie că sunt admirate, fie că sunt folosite ca material didactic, cum ar fi pentru comandanții în devenire, ele sunt o sursă atractivă de promovare a meseriei și a evenimentelor militare.