Cine vrea un tanc sau o blindată, să-și facă. Astăzi e mult mai simplu decât pe vremea lui Leonardo da Vinci, considerat inventatorul acestei mașini de luptă. Chiar și în perioada Primului Război Mondial, când a apărut primul prototip de tanc „Micul Willie” (6 septembrie 1915) și alte „nave de uscat” britanice, cum le numea W. Churchill, a fost mai complicat. Da, apogeul acestui autovehicul ține de cel de-al II-lea Război Mondial. Producerea lui în serie și utilizarea pe câmpurile de luptă a fost mândria unui grup mic de oameni, dar groaza majorității simple. Respectiv, nimeni nu visa să aibă în casă sau în curte o astfel de mașinărie a morții.
Cu cât ne depărtăm mai mult de istoria sângeroasă cu atât acest element al tehnicii militare devine mai puțin înfricoșător. Copiii se joacă cu blindatele-jucării, colecționarii le adună, artiștii le creează în diferite forme și mărimi, turiștii le folosesc ca sursă de informare, dar și distracție. În Republica Moldova avem 10 asemenea locuri: în Cinișeuți, Bălți, Cornești, Leușeni, Cahul, Comrat, Chișinău, Tiraspol, Coșnița și Pohrebea. Unele tancuri (azi monumente) au fost implicate în cel de-al II-lea Război Mondial, altele au fost produse în Uniunea Sovietică, ne-a informat Sergiu Cataraga, șeful Muzeului militar.
Cea de-a unsprezecea blindată, pe care am descoperit-o recent, nu stă pe piedestal, vârf de deal și nu privește impunător de sus la trecători și la locuitorii din preajmă. Ea stă cuminte la margine de lac, departe de drumul național și foarte prietenoasă cu copiii, care vor s-o stăpânească pentru scurt timp. Însă, nu uită de misiunea de bază – de a păzi muzeul în aer liber a lui Ion Adomniței din comuna Cucuruzeni: „Este o mașină de cercetași, cu capacitatea de 6 persoane; avea trei mitraliere, mergea pe apă. A fost creată în anii 50, cu motor de Gaz – 51. Mașina a fost practic nefolosită și poate fi restabilită, are tot ce-i trebuie. De unde o am?.. Ea s-a aflat în tabăra de la Ivancea și am adus-o aici cu acordul administrației.”
Atracția militară a muzeului include și un buncăr plin ochi cu armament, accesorii pentru tehnica specializată, obiecte de uz personal ale militarilor din diferite perioade. Vă sună cunoscute denumirile: Mauser 98k creat de nemți în 1800, pușcă Mosin 3 – liniară, PPSh, Schmeisser nemțesc din 1940 (MP 40), mitraliere Maxim și Dikteariov? Acestea, dar mai sunt și hărți, documente militare, bombe, magazine de mitraliere pentru motociclete nemțești, cuțite militare, mine antitanc și alte tipuri, obuze de tanc, detectoare de mine, felinare de alarmă, stați radio și de măsurat radiația, uniforme și medalii militare, topoare folosite de Ștefan cel Mare, săgeți antice și săbii din prin1400: „Săbiile date taie sârma. Ele sunt confecționate din trei feluri de metal; se topesc, se frământă ca pâinea și se face forma dorită. Odată, una din săbii s-a rupt în două, am sudat-o și când prelucram zona să scot rugina, credeți-mă, se sfărâma piatra de pe tăietorul unghiular, iar pe ea nu o lua.”
O comoară pentru care oamenii vin aici din cele mai depărtate colțuri ale lumii sunt documentele cu nume: „Am o listă a ostaşilor, care au decedat în lupta pentru Cucuruzeni în anul 1944. Mi-a dat-o un conducător militar înainte de moarte și e unică. Țin minte că a venit într-o zi o familie din Harkov, care-și căuta ruda. După ce au răscolit prin toate instituțiile de resort din capitală, au găsit-o aici. În baza informației din carte le-am arătat locul înmormântării. Dânsul a decedat la spitalul militar de la Cucuruzenii de sus, iar numele lui l-au văzut pe monumentul frățesc. Emoționant!”
Muzeul Ion Budulai nu este unul strict militar. El include zeci de mii de obiecte cu cele mai diferite destinații și vechime. Le-a adunat timp de 18 ani și posedă informații profunde despre fiecare dintre ele. Cunoștințele din domeniul militar le are în mare parte din armată: „Serviciul militar l-am îndeplinit în Cehoslovacia. Am fost conducător auto pe mașină de luptă antiaeriană ZSU-23 Shilka. Mi-am luat în serios rolul de militar și m-am străduit să mă informez despre tot ce văd sau aud și chiar mai mult. Anii de armată nu se uită!” https://www.youtube.com/watch?v=6GC2mu7gmu0
Nu i-a uitat nici Gheorghe Țăranu din Sadaclia, Basarabeasca. Mai mult, prin prisma talentului său la pictură a creat un T-84 pe poarta garajului său. Tancul impresionează prin dimensiunile sale – cca 2m înălțime și 3 m lungime, dar mai ales prin țeava ce te urmărește: „Am aflat că unii pun pariu pe această iluzie optică; alții urmărind țeava au dat în stâlp sau uitau s-o ia pe drumul corect. Evident, cei mai mulți folosesc ocazia de a se fotografia cu acest tanc. Cu același succes pot admira și alte lucrări murale din curtea și casa mea. Toate le-am făcut din dorința de a face viața mai colorată, mai veselă, mai optimistă. Și tancul meu, probabil, e cel mai pacificator și prietenos transport blindat.”
„Tancul lui Țăranu” și-a făcut apariția în 2016 și corespunde caracteristicilor reale, a confirmat-o fratele creatorului, care e tanchist de meserie: „Am căutat pe internet un tanc mai arătos și acesta ucrainean, dezvoltat pe baza celui sovietic T-80, mi-a părut cel mai potrivit. Am făcut schemele și am optat pentru varianta 3D ca să fie mai cu viață. În trei zile tancul meu triumfa pe poarta garajului. Aprecierea soției, a fratelui și a celor din jur mi-au oferit încrederea că am făcut o alegere reușită.”
Această pictură este singura cu tematică militară, deși solicitări au existat mai multe. Tema de bază abordată pe porți și pereți rămâne a fi natura. Astfel, satul Sadaclia a devenit o expoziție permanentă în aer liber cu picturile lui Gheorghe Țaranu, care are un serviciu deloc distractiv – expert criminalist superior în cadrul Direcţiei Sud a Centrului tehnico criminalistic și expertize judiciare al Inspectoratului General al Poliției: „Pentru mine pictatul este o relaxare. În timp ce desenez neapărat ascult muzică, știrile de la posturile locale de radio și în felul acesta munca merge ca unsă. De fapt, din cei 10 copii, câți am fost la părinți, fiecare are câte o aptitudine, iar din cei 6 frați, patru au carieră militară, deci nimeni nu stă și așteaptă mană cerească.”
Dacă cei doi au câte o blindată, atunci meșterul popular din generație de lemnar, Maxim Alexeev, are mii de tancuri-jucării, doar că împrăștiate prin lume: „Primul tanc l-am confecționat către Ziua Armatei Naționale acum 9-10 ani. Nu m-am ghidat după un model anume, dar cred seamănă cu un T-34. Fac mai multe odată, am făcut și 700 de tancuri într-o lună. Cel mai mare se află în Brussels, are cca 45 cm, conține multe detalii apropiate celui real. Dintre toate jucăriile cel mai solicitat este anume tancul și sincer îmi este un pic rușine eu ca meșter popular să creez tancuri, dar dacă se întreabă… Pe de altă parte, am avut și situații din cealaltă extremă. Țin minte când am participat la un târg în Germania, m-au sunat din timp și m-au rugat să nu vin cu tancuri.”
Pe lângă tancuri artistul creează și avioane de luptă. Toate jucăriile sunt nevopsite, îndemnând copiii singuri să le coloreze după bunul plac.
După discuția cu cei trei și păstrând în memorie blindata Maestrului emerit, Andrei Mudrea, mi-am confirmat încă o dată că blindatele pe șenile sunt o sursă de inspirație pentru o categorie specială de persoane, iar pentru noi ceilalți – un motiv de a-i cunoaște și a le admira operele ori colecțiile. Sigur, dorința cea mare și neîntreruptă e ca noi toți să fim blindați doar de creații frumoase și pozitive.
Iunie 2021
Arma-ta DV 
3 gânduri