Pe urmele lui Ștefan cel Mare în 14 zile

          Istoria se poate cunoaște folosind diferite metode: clasică – citim/ascultăm/privim și aflăm despre ceea ce ne interesează și netradițională – interactivă, neordinară, chiar sportivă.

          Anume o astfel de variantă a ales locotenent-colonel Alexandr Railean, ofițer principal secția doctrină și lecții însușite, J7. Dânsul și-a organizat un tur, mergând pe urmele lui Ștefan cel mare, dar nu pe cal, ci pe bicicletă. Potrivit planificării întregul traseu trebuie să includă 14 zile, o distanță de cca 2100 km, cuprinzând trei țări: Moldova, Ucraina și România: „Moldova mare  e un proiect mai vechi, dar am avut nevoie de experiență. Odată acumulată am pornit la drum, ce în proporție de 70% e unul nou. Mi-am planificat câte cca 150 km pe zi, împărțit a câte 13-15 km pe oră și 20 de min – repaos.”

          În ce măsură „planul de acasă s-a potrivit cu cel din târg” vă invit să vedeți, citind jurnalul zilnic, postat pe pagina sa Facebook. Vom completa fiecare compartiment cu curiozitățile suplimentare ale subsemnatei.

          Ziua 1

Orhei

Total 168,5km. La destinația planificată am ajuns cu întârziere de 40 minute și e un loc uimitor de a instala cortul. Pe parcursul zilei, dacă nu iau în considerare „ploaia” de la Chișinău până la Orhei, a fost superb. Bicicleta este ascultătoare.

– Ați atins primul punct din cele 28: cetatea Orhei, acolo unde au avut loc atacuri necontenite ale tătarilor în vara anului 1469, ceea ce l-a determinat pe Ștefan cel Mare și Sfânt să consolideze capacitatea de apărare a țării de-a lungul râului. Ce ați simțit când ați arborat drapelul lui Ștefan cel Mare în acest loc?

– E prima zi, sunt în plină forță, domină senzația că am tot timpul înainte, locurile sunt cunoscute, deci numai emoții pozitive.

– Apropo, de unde aveți steagul domnitorului?

– L-am achiziționat cu 600 lei de la o companie privată. Dimensiunile lui sunt 90×130 cm, ceea ce e perfect pentru o astfel de călătorie.

– Ați scris că nu vreți să dezamăgiți pe nimeni. Aveți obligații față de cineva?

– Nu, nu sunt finanțat de nimeni, nu am făcut nimănui promisiuni. Ideea, organizarea, finanțarea îmi aparține în întregime. Pur și simplu am rude, prieteni și chiar față de mine însumi simt o responsabilitate – ceea ce încep trebuie să închei, nu vreau să-mi fie rușine să mă privesc în oglindă și nici în ochii celor care așteaptă să ajung la final.

          Ziua 2

Soroca

Am încheiat-o cu 150km și cu o întârziere de 2 ore și 10 minute (ploaia și-a introdus corectivele sale). Hotarul cu Ucraina se trece foarte ușor: vaccin sau test și asigurare medicală…

– Cel de-al doilea punct a fost Cetatea Soroca, înălțată de Ștefan cel Mare împotriva cetelor tătare de pradă, care prin vadurile Nistrului, își croiau drum în Moldova. Ce-a fost diferit acum?

– Ploaia, iar de aici celelalte. Așteptam să văd ceva nou în cetate, dar cred că trebuie să aștept încă doi ani, timp în care se vor face alte restaurări.

– Peripețiile cu calea ferată, grâul le-ați introdus pentru a anima traseul?

– Aplicația din telefon mi-a sugerat să virez la stânga pe o cărărușă. Poate pe vremea lui Ștefan cel Mare a fost una, însă acum erau doar copaci și pentru 100 m am zis să încerc să merg pe calea ferată și în paralel să filmez pentru distracția celor, care mă urmăresc. Cât despre grâu, drumul de câmp era perfect nu și după ploaie, cum s-a întâmplat în cazul meu. De aceea am și luat-o prin grâu. Tot răul e spre bine-am trăit noi încercări și se pare că prietenilor de pe FB le-a fost pe plac.

– De ce ați pornit pe vreme ploioasă, nu se putea amâna?

– Nu puteam anula cele 2 hotele, banii mi-au fost luați. Plus la aceasta, am scris raport la părăsirea hotarelor, concediul l-am planificat pentru exact 22 de zile, cât durează expediția. Prea multe bătăi de cap pentru a face modificări, deci am riscat.

          Ziua 3

Hotin

Am înscris 136,1km, însă kilometri grei: dealuri, pietriș, drumuri distruse… Nu am ajuns la destinația planificată, îmi mai rămâneau doar 15km.

– Orașul Cernăuți, Cetatea Hotin și Țețina, pe timpul lui Ștefan cel Mare –  o fortăreață impunătoare. Acestea sunt reușitele zilei sau depășirea provocărilor, cum ar fi un deal de 7km cu panta de 7-15%, având un bagaj de 36kg? 

– Sigur, satisfacția e mare când  ajungi la destinațiile planificate și efortul este răsplătit cu imagini spectaculoase. Bunăoară, complexul Hotin e chiar unul impresionant, amenajat, aici poți petrece o zi întreagă dacă e să atragi atenția la fiecare detaliu. În cealaltă extremă a fost cazul Țeținei,  nu am văzut nici urmă de Ștefan cel Mare, măcar un semn, un spațiu cu acces liber, doar un turn de televiziune, o zonă îngrădită, păzită și m-am indispus. În general, scopul e să ajung la fiecare dintre locurile setate, cu orice preț, iar reușita zilei e să ajung la punctul de înnoptare.

          Ziua 4

Putna

Am înregistrat 162,1km, plus porțiunea de 15km, ce nu am reușit-o în seara zilei trecute. Se datorează faptului că regiunea de nord-est a României este una de șes…Pornesc locuri absolut noi pentru mine, ceea ce mă motivează de a merge înainte.

– Lista s-a scurtat cu două puncte: Mănăstirea Putna, ctitorită de Ștefan cel Mare și tot aici înhumat împreună cu familia sa și Dorohoi, centru județean, cu biserica Sf. Nicolae, construită în 1495. Ați scris că unul din cele trei scopuri principale ai acestei expediții a fost atins. Care sunt celelalte două?

– Întregul proiect e compus din 3 părți: unu – dedicat lui Ștefan cel Mare și consider că Putna, unde își au somnul de veci toți membrii familiei domnitorului, e cel mai relevant; doi – cucerirea Transfăgărășanul cu bicicleta și trei – să ajung la Vârful Moldoveanu, cel mai înalt punct din România (2544 m), pe jos.

          Ziua 5

Suceava

Această zi mi-a adus 150km…Cel mai periculos a fost pe traseul Suceava-Târgul-Neamț, drumul fiind îngust, iar circulația de tiruri intensivă.       

– Cetatea de Scaun a Sucevei, suplimentar fortificată în inel de domnitor pentru a rezista atacurilor asupra Moldovei; Cetatea Neamț cu gust amar după Bătălia de la Valea Albă din 1476… Cat de aproape v-ați simțit de Ștefan, ce ați trăit dincolo de ceea ce ați scris pe rețele de socializare?

– La fiecare din locurile construite sau ctitorite de voievod mă simt altfel. Mai ales prin cetăți, când mă aflam pe marginea zidurilor, făceam un exercițiu de imaginație: iată aici sute de ani în urmă un militar stătea cu arma în mână și-și apăra țara, iar undeva în subsol soția cu copilul se ruga să nu fie omorât și să nu năvălească dușmanii.

– Istoria e o altă pasiune a dvs?

– În școala nu-mi era dragă istoria. Acum nu vad sensul să merg prin orașele istorice și să nu caut, să nu scriu despre semnificația lor pentru neamul nostru.

          Ziua 6

Iasi

Înscrie la bord 152,4km, însă kilometri grei. De regulă, distanța zilei o împart pe ore a câte 11-15km, dar azi cea mai scurtă porțiune avea 16, cea mai lungă – 24km. Nu știu cu care cap gândeam atunci când planificam ziua a șasea, cred că mă îndrăgostisem…

– Hârlău și Iași târguri strategice ce s-au dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare; Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Târgu Frumos și malul râului Siret, locul unde pe timpuri a existat Cetatea Nouă a Romanului. O zi încărcată, dacă mai adăugăm și peripețiile zilei. Cu toate acestea ați fost mereu atent față de internauți, ați ales să faceți bilanț zilnic, să reacționați la fiecare comentariu, chiar dacă e un efort suplimentar, de ce?

– Bilanțul zilei, probabil, e o obișnuită militară – să raportăm ceea ce facem. Pozele și informațiile din acest proiect sunt noi, nimic din proiectul precedent, nu ești credibil dacă te repeți. Am ales să mențin legătura cu prietenii de pe FB pentru că omul așteaptă o reacție la comentariul său și vreau să fiu corect față de el. Primesc noi cereri de prietenie, mesaje din grupuri de genul că mă urmăresc din prima zi. Comentariile lor îmi dau curaj, unele amuzante, mă motivează și pedalez cu mai multă energie. Nu mă simt singur, ci ca un șofer a unui autobus plin cu pasageri.

– Unul din prietenii dvs a făcut apel la strângere de fonduri. Ce ecouri aveți?

– A fost inițiativa dânsului, mie nu-mi plac așa activități, dar apreciez gestul. Am văzut la scurt timp după postare că am două transferuri, nu am verificat de atunci. Oricum mulțumesc și pentru astfel de susținere. E plăcut să știi că faci ceva și pe interesul altora.

          Ziua 7

Bacau

Înscris 141km… Am luat-o pe drum mai lung – dar asfaltat… După prânz au apărut dealurile, dar sunt pentru prima dată prin aceste regiuni, deci ard de nerăbdare să văd ce e după cotitură.

– Bacău, orașul-cheie pentru relațiile comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească. Domnitorul și-a pus fiul stăpân pentru că nu existau alianțe trainice la acest hotar. Aici se încheie prima parte a turului dedicat lui Ștefan cel Mare. Ce lecții de organizare ați însușit până acum?

– Din punct de vedere logistic m-am convins că m-am pregătit bine. Unica nemulțumire e că nu am reușit să ajung la punct de înnoptare la ora 20.00, așa cum am planificat, decât în ziua a șaptea. Cred mi-am supraestimat puterile, acum 2 ani am avut succes din acest punct de vedere.

– Cât de apropiat este rucsacul din această călătorie față de cel militar?

– Rucsacul unui militar e dublu mai ușor, dar el îl duce în spate, eu – nu. Sunt lucruri ce le păstrez în pantalonii speciali pentru bicicletă, dar cortul, salteaua, alimentele, butelia de gaz etc sunt în portbagajul bicicletei. E foarte importantă aranjarea obiectelor ca să nu dezechilibreze greutatea. Acest exercițiu îl fac ori de câte ori iau sticla cu apă de 2 litri, pe care o țin în saltea ca să fie rece.

– Am observat că nu campați în locuri special amenajare. Nu e periculos?

– Mă ghidez după aplicație. Când aproape am parcurs cele cca 150 km pe zi, identific în apropiere un râuleț sau un lac să am posibilitatea să fac o baie improvizată și acolo campez. Nu, nu simt pericolul. Aventura trebuie trăită complet.

          Când ofițerul Alexandr Railean a spus „complet” s-a referit și la frumusețile naturii, pe lângă care nu trece indiferent și le împărtășește prietenilor: „Postările de dimineața sau de noapte bună se potrivesc de minune cu răsăritul și apusul soarelui, pe care le ador. Acest aspect nu l-am planificat, dar este inevitabil când te afli în natură. Păcat ar fi să trecem cu vederea farmecul ei sau situațiile amuzante din călătorii.”

          Cea mai pronunțată plăcere pentru ochi rămâne a fi Transfăgărășanul. Mai mult, dânsul a ajuns primul militar al Armatei Naționale, care a ajuns la Vârful Moldoveanu. Din păcate din cauza unor incidente, militarul nu a putut materializa partea a II-a a proiectului Pe urmele lui Ștefan cel Mare, deci celelalte 7 zile rămân pentru vremuri mai bune.

Iunie 2021

Transfagarasan, 2030 m altitudine

2 gânduri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s