Expresii cu origini militare

Limba noastră e o comoară, vorba poetului, preotului militar Alexei Mateevici, cu prisosință și pentru domeniul militar. Nu, nu vom face lecții de terminologie militară, cunoscută până la reflexe condiționate pentru militari și poate inutilă pentru cei din afara armatei.

Vă propunem ceva de interes comun și curios pentru ambele părți. E vorba de expresii uzuale ce au începuturi militare: fie că s-au născut pe câmpul de luptă, fie că le-a pronunțat vreo personalitate militară și au s-au lipit ușor de creierul și limba generațiilor următoare.

https://www.army.md/img/userfiles/publicatii/om/archive/08(2020).pdf

Calul troian. A fi „cal troian” înseamnă a folosi o stratagema de infiltrare într-un loc inaccesibil pentru a strica armonia, autoritatea, chiar liniştea, creând dizarmonie, lipsa de siguranţă.

Expresia vine de la calul uriaş de lemn, în care intrau 50 de luptători, construit de vestitul meşter Epeus la sfatul lui Ulysse (inspirat de zeiţa Atena). Agamemnon simulează plecarea flotei, dar lasă pe mal calul. Cu toate ca preotul Laokoon îi avertizează de primejdia darului făcut de greci, troienii sparg porţile şi aduc calul în cetate, considerându-l un semn de renunţare al aheilor la cucerirea Troiei. Noaptea, ostaşii greci ascunşi în cal asediază oraşul, cetatea devenind ruina şi amintiri.

Degetul din mijloc. În ziua de azi este ceva jignitor să arăți cuiva degetul mijlociu, dar acum sute de ani, gestul avea altă semnificație. Înaintea bătăliei de la Azincourt din 1415, francezii, anticipând victoria lor asupra Angliei, au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaților luați prizonieri. Asta pentru ca fără degetul mijlociu le va fi imposibil să mai tragă cu arcul și astfel să mai ia parte la vreo luptă pe viitor. Însă, francezii au pierdut acea bătălie, iar soldații englezi îi batjocoreau arătându-le degetul mijlociu, pe care aceștia intenționaseră sa îl taie.

O.K. – totul e bine. În războiul civil din SUA după orice bătălie se afişau răniţii şi morţii. Când armata nu avea pierderi se afişa “0 killed” (0 morţi) – de acolo provine expresia O.K.

Sabia lui Damocles – pericol, ce te pândeşte mereu. Damocles, curtean a lui Dionysos cel Bătrân, tiranul Siracuzei, a fost ca mai toţi curtenii… curtenitor şi linguşitor. Spunea că nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Spre a-i da o lecţie, Dionysos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul lui pe tron şi a poruncit să i se acorde toate onorurile regeşti. Dar când Damocles se lăfăia mai în voie, tiranul i-a cerut să se uite în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prinsă numai cu un fir de păr de cal. Îi arăta astfel primejdiile, ce îl pândesc în orice moment pe tiran.

Călcâiul lui Ahile semnalează locul vulnerabil, punctul nevralgic al unei persoane. După cum povesteşte legenda greacă, zeița Thetis, mama eroului grec Ahile, în grija ei de a-l apăra de orice primejdie, l-a cufundat în Styx (râu din Infern), a cărui apă te făcea invulnerabil. Însă zeița, când l-a scăldat în apă, l-a prins de călcâi, așa încât Ahile a devenit invulnerabil, cu excepția călcâiului de care l-a ținut Thetis. Și într-adevăr eroul a murit în războiul Troiei, nimerit de o săgeată tocmai în călcâi.

Bucefal – e numele dat unor aprigi cai de bătălie sau de paradă. De fapt, acesta era numele vestitului cal al lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei (356-323 î.e.n.). Se spune că numai el era în stare să-l încalece și să-l tină în frâu. În repetate rânduri credinciosul animal a salvat viața stăpânului său în lupte periculoase. A fost omorât în India şi pe locul acela, Alexandru, în amintirea calului iubit, a întemeiat orașul Bucefalia.

A se bate cu morile de vânt înseamnă a te lupta cu năluci, cu himere. ”Să ai … o victorie care să-ți dea toate satisfacțiile, nu să te bați cu morile de vânt ca un zevzec…” (Cezar Petrescu, Întunecare).

De trei veacuri și jumătate sunt cunoscute aventurile lui Don Quijote, eroul celebrului scriitor Cervantes. Între alte isprăvi din timpul peregrinărilor sale, faimosul „cavaler” a pornit să se lupte cu niște mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântată, le luase drept adversari.

A fi (sau a ajunge ) la aman – o exclamație, ce echivalează cu “Îndurare! Iertare!” și desemnează o situație, în care te afli la mare strâmtoare, la mare nevoie. Exemplu: „Filosof de-aș fi – simțirea-mi ar fi veșnic la aman” (Eminescu).

Strigătul a fost folosit de turci îndeosebi când erau siliți să se predea într-o bătălie sau când implorau grația de a li se cruța viața. Din vremea acelor lupte a rămas în limba noastră expresia “a ajunge la aman”.

August 2020

Alte articole despre istorie

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/12/12/chisinaul-militar/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/11/29/istoria-neamului-de-pe-leu/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/09/27/e-loc-si-de-turism-militar/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/06/16/artileria-de-alta-data-in-carte-unica-pastrata/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2019/05/18/chemarea-trecutului/

Alte articole despre instruire și știință

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/10/05/eu-sunt-profesor-la-academia-militara/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/07/26/cine-masoara-pamantul/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/07/23/caldura-si-lumina-de-la-soare-pentru-militari/

https://dragostinavicol.wordpress.com/2020/05/02/putin-despre-drone-si-armata/