Prezența psihologului într-un colectiv, ca și a armatei în societate, se mai pune la îndoială, din fericire ocazional. Mai mult, cele două în conlucrare creează niște personalități cu verticalitate, încrezătoare, integre, curajoase – calități indispensabile pentru apărătorul păcii: „Când noii încorporați aud că în unitate există psiholog, își descrețesc frunțile, iar unii chiar opinează că armata nu e chiar atât de dură”, susține unul din cei doi psihologi militari de genul masculin, căpitan Dan Guidea, șef secțiune psihologică, Centrul de instruire al AN. Specialistul ne-a mai comunicat că militarii au cea mai mare nevoie de psiholog în perioada de adaptare fie către serviciul în termen, fie către cel prin contract: „Se muncește mult pentru crearea și menținerea climatului psihologic favorabil în colectivul militar împreună cu comandanții, în special de companie, care sunt principalii responsabili pe acest segment. Încercăm să nu ajungem la extremități, ne străduim să le prevedem și să intervenim adecvat, cum ar fi să-i ascultăm cu atenție, să le vorbim blând, fără critici, etc.”
Pentru rezultate eficiente, nu numai în cazuri singulare, ci la nivel de întreaga armată psihologii militari au stabilit o colaborare închegată și fără jenă se consultă unii cu alții la necesitate, în prezent la distanță, anterior pandemiei – la întruniri periodice. În această comunitate nu sunt acceptați toți doritorii, specifică locotenent-colonel Ilona Dzîc, șef Serviciu asistență psihologică al AN: „Deși la angajare ca psiholog militar nu se solicită experiența de muncă, candidații sunt testați încă din perioada de studenție, când aceștia fac practica în unități an de an, până la absolvire. Un detaliu important e că sunt admiși absolvenții numai de la specialitățile de psihologie. Mai mult, dacă cineva își dorește cercetări în domeniul psihologiei militare, o poate face doar fiind militar prin contract al armatei.” Apropo, de cercetări. Printre cele mai frecvente teme de cercetare sunt personalitatea, adaptabilitatea, agresivitatea și mai toate studiile sunt asupra militarilor in termen.
Psihologul militar în activitatea sa profesională se conduce după un ghid metodologic, ce a fost reactualizat recent. Una din autoarele lui, locotenent-colonel Liliana Munteanu, ofițer principal, serviciul asistență psihologică, Direcția educație civică și protecție socială, susține că acest document, elaborat inițial în 2012, nu mai corespundea condițiilor și cerințelor psihologice actuale: „Ghidul activităților psihologice în cadrul AN s-a bazat pe schimbările produse la nivel organizatoric, structural, valoric și vine cu niște metodici și tehnici pentru activități, împărțite pe perioade, pe categorii, pentru servicii de gardă, pentru situații speciale etc. O noutate ar fi Registrul de evidență a portofoliilor psihologice al militarului prin contract, o idee inspirată din experiențele altor armate și validată pentru armata noastră.”
E bine să știm că 90% din funcții sunt completate, fluxul e mai evident în garnizoanele periferice. Întrebați de ce pleacă psihologii din armată, aceștia afirmă că pachetele sociale, implicit din alte structuri de forță, sunt mai atractive. Totodată, în unitățile în care lipsește funcția de lucrător pe educație, aceasta e tot pe seama psihologului.
Ziua internațională a psihologului se sărbătorește pe 22 octombrie, motiv pentru care doamna ofițer a ținut să mulțumească militarilor pentru încredere, iar psihologilor posibilități și dorință nesecată de dezvoltare profesională.
octombrie 2021
Arma-ta DV 
Un gând