Militar la singular

          E unicul ofițer al Armatei Naționale cu o carieră militară de 30 de ani neîntreruptă. De altfel, viața dânsului se rotește în jurul numărului 1: născut pe data de 1, încadrat în armată și depus jurământul militar pe data de 1 și primul, care s-a aliniat profesional cu vârsta armatei. Și ce mai carieră pestriță: de la artilerie la învățământ militar și resurse umane, apoi la resurse de apărare, ce includ achiziții publice, cadastru, construcții, protocol. Chiar și așa, evoluția profesională e o linie ascendentă și încă continuă.

foto: Vitalie Iovu

           E vorba de colonel Sergiu Voinu, șeful Agenției asigurare resurse şi administrare patrimoniu a Ministerului Apărării, care susține că nu a planificat o asemenea treaptă și trăiește emoții contradictorii în legătură cu acest fapt: „Pe de o parte, mă simt bucuros că am rezistat tuturor provocărilor și tentațiilor. Pe de altă parte, sunt trist că ofițerii pleacă prea devreme din armată. Am descoperit această realitate când, fiind șef în Direcția personal, căutam candidați la Crucea „Pentru serviciu impecabil”, clasa Veteran, ce se oferă cu ocazia celor 25 de ani de carieră militară neîntreruptă.”

– Printre puținii desemnați atunci ați fost și Dvs, astăzi sunteți singurul din listă. Ce v-a impulsionat să vă mențineți?

– Am avut parte de o educație bună și am copilărit într-un mediu, în care responsabilitatea, angajamentul îndeplinit au fost valori constante și m-au ghidat mereu. Un mare rol l-a avut și continuă să-l aibă familia. Susținerea ei mi-a dat puteri să continui. Un alt factor ar fi competiția acerbă de a obține un loc în armată, caracteristică anilor 90:  odată ajuns aici, vrei să-ți demonstrezi că a meritat tot efortul și alegerea făcută e pe viață.

Gestionând bani și bunuri

– Să revizuim acești ani împreună, evidențiind anume emoții, învățăminte, realizări… Pornim de la actualitate. Șase ani în fruntea unui domeniu cu o încărcătură de obligațiuni mare și destul de sensibil, mă refer aici la achiziții publice. În tot acest timp, în fruntea Ministerului Apărării au fost opt miniștri, fiecare cu conceptul și preferințele sale. Cărui fapt, credeți, se datorează poziția dvs neschimbată?

– M-am străduit mereu să-mi fac meseria corect, onest, indiferent de funcția deținută. Probabil, rezultatele obținute, ce au fost posibile doar cu un colectiv consolidat și am muncit mult în această direcție, au fost destul de convingătoare. Oricum, nu se rezumă totul la funcții și eram gata să accept o alta oricând.

– Favorizarea unor agenți economici a intrat în scenariu?

– Ministerul apărării este o instituție specifică, în care disciplina e lege. Toate procedurile sunt deschise, publice, mai nou în format electronic, respectiv se văd condițiile de participare, toate etapele, deci fără garanții. Chiar mă bucur ca nu am fost pus în așa situații.

– Excludeți și înțelegerile pe la spatele dvs?

– În cadrul Agenției sunt două grupuri de lucru: unul pe achiziții publice pe bunuri și servicii, și altul ce tine de lucrări. Acestea includ specialiști și din alte structuri, cu atribuții scrise pentru fiecare, deci se muncește transparent și vreau să cred că sunt informat corect.

– Apropo, de ce ați acceptat această ofertă carieristică și în ce măsură credeați că puteți fi util armatei de pe această poziție, știind că e un domeniu total diferit până atunci?

– Anterior făcusem un curs de gestionare a resurselor de apărare, respectiv această funcție era o șansă de a implementa cunoștințele, abilitățile însușite. De asemenea, cunoșteam problemele cu care se confruntă personalul din armată prin prisma funcției precedente și mi-am zis că pot cumva contribui la îmbunătățirea situației prin funcția nouă. Un factor adițional a fost că nu pot să refuz propunerea din moment ce eu încercam să-i conving pe alții să accepte o funcție sau alta spre binele lor și pentru că armata are nevoie de ei într-un anume loc.

– Și în ce măsură credeți ați reușit să îmbunătăți situația?

– În ultimii 4 ani înregistrăm progrese la compartimentul modernizarea infrastructurii militare. Se aloca mai multe mijloace financiare. Cred că am convins Ministerul Finanțelor prin proiecte concerte, însoțite de o analiza detaliată și argumente potrivite, dar și prin valorificarea responsabilă a banilor primiți. De aceea, linia de finanțare s-a păstrat.

          De asemenea, sunt câteva proiecte de finanțare externă, ce derivă din capabilitățile, prioritățile și planurile aprobate pe segment militar.

– Care sunt proiectele, de care vă simțiți mândru și viceversa, cele ce v-au lăsat un gust amar?

– O satisfacție personală este proiectul de asigurarea cu locuințe de serviciu pentru militarii prin contract. Printr-un parteneriat public privat am construit 335 apartamente în 2016-2018. A fost un volum mare de lucru în termeni restrânși, dar cu o finalitate îmbucurătoare din perspectiva că companiile și-au îndeplinit obligațiunile și am fost feriți de insolvabilitate.

          Mi-aș dori mult să rezolvăm și problema privind spațiul locativ în proprietate, drept luat militarilor în 2009. Am identificat mai multe soluții, dar nu am fost susținuți în aceste demersuri. Anume această nereușită mă nemulțumește.

– Curios, cum ați motivat pe subalternii dvs să continuă să muncească, în condițiile în care volumul de lucru a crescut în ultimii ani?

– Aș completa că la reformarea Agenției, am avut o reducere de personal și am resimțim mult insuficiența cadrelor, mai ales în acea perioadă. Cred că susținerea reciprocă, atitudinea respectoasă, aprecierea muncii e tot ce-i menține. Salariile sunt mici, oferte de cursuri pentru ei sunt puține și cred că miza e chiar pe interacțiunea constructivă dintre oameni. Consider că trebuie să lași subalternului libertatea de a gândi, de a acționa, creativ de ce nu, să-i acorzi o încredere. Un management participativ e încurajator pentru angajat și îi mai depărtezi gândul de plecare.

foto: Vitalie Iovu

Gestionând resurse umane

– Trecem la un alt segment al carierei dvs – învățământul militar și resursele umane, cărora le-ați dedicat 12 ani, începând cu specialist și terminând cu șef de direcție. O amprentă cu impact și în prezent este Ghidul carierei militare, la elaborarea căruia ați contribuit. Ați modelat sorți și vin să vă întreb cât de plăcut sau apăsător e să știi că poți influența asupra lor?

– Sigur, să muncești cu și pentru oameni nu e atât de simplu. În cazul cursurilor era mai ușor, militarul își exprima voința către o ofertă sau alta print-un raport. În cazul modificării funcției, mai ales cu detașare, nu întotdeauna voința militarului coincidea cu necesitățile armatei. Evident, în analiza candidatului pentru o nouă funcție țineam cont de locul de trai, de baștină, de componența familiei; la funcțiile superioare încercam să obținem acordul militarului pentru că numai așa putem avea eficiență. M-am simțit mulțumit când toate părțile erau împăcate. Însă, am avut și nemulțumiri. Prin convorbiri, repetate dacă era nevoie, ne străduiam să ajungem la un consens.

          Regretul cel mare era când nu reușeam să conving militarii să rămână în armată. Când sunt oportunități e mai tentant și ușor să pleci, să revii… Totuși, sunt câteva avantaje în cariera militară, cum ar fi instruirea gratuită, inclusiv peste hotare, misiuni ce-ți oferă o experiență utilă și să nu neglijăm componenta financiară. Pe unii aceste perspective îi convingea imediat sau după un timp anume, alții au rămas neînduplecați.

Gestionând abilitățile

– Primii 12 ani ai carierei dvs au fost legați de artilerie: studii, comandant de pluton, de companie și lector la această specialitate. De ce artilerie și ce amintiri păstrați despre acei ani?

– Specialitatea de artilerie nu am ales-o eu propriu-zis. Pentru mine „au ales” notele bune la disciplinele reale din atestat și calificativele înalte de la probele de pregătirea fizică. Am aflat în ultimul moment că voi studia artileria și mă bucur de această șansă. Cele mai emoționante amintiri sunt legate de 1 decembrie 1991 când am depus jurământul militar, alături de mai mulți camarazi din Moldova în Câmpulung- Moldovenesc. Am trăit emoții speciale legate de valoarea istorică a zilei, pentru că începeam o altă viață asumată, pentru că am avut parte de excursii semnificative, cum e Mănăstirea Putna, pentru că ningea frumos…

          Ulterior, am fost nerăbdător să-mi pun în aplicare cunoștințele și competențele pe plutonul, compania din subordine. Trebuie să recunosc că începutul a fost mai dificil, din considerentul că era o diferență mică de ani dintre mine și studenți. Am avut noroc de colegii mai experimentați, care m-au sfătuit, m-au susținut și am obținut astfel o practică în a conduce, la fel și în calitate de lector. Mi-amintesc cu plăcere de momentul în care vedeam că studentul militar la absolvire cunoaște bine materia predata de mine. Mi-am văzut folosul muncii.

– Din 2006, cu mici excepții, practic în fiecare an ați beneficiat de niște cursuri, ce au corespuns funcțiilor deținute sau le anticipau. Acestea s-au desfășurat în Moldova, România, Germania, Marea Britanie și cele mai multe în SUA. De ce ați mers la aceste cursuri – pentru că erau obligatorii pentru creștere profesională, pentru că aveați încrederea că acele cunoștințe sunt utile meseriei?…

– Când eram în domeniul resurselor umane, mi-am dat seama că trebuie să-mi extind orizontul de cunoștințe, nu neapărat pentru a dobândi ulterior o funcție, ci pentru a fi mai competent, mai pătrunzător în munca mea de atunci. În general, în armată sunt oferte de cursuri specializate pentru un anumit domeniu, dar sunt și cele orientate spre grad militar, cu un diapazon mai larg de activitate. La diferite perioade am optat pentru ambele variante.

– Fiind în structura de personal v-ați atribuit niște șanse pentru un curs sau altul?

– Peste tot unde am participat a fost concurs al mediilor, al pregătirii fizice, concurs de rapoarte, testele lingvistice etc. Ofertele erau publice pentru militari și de fiecare dată am fost în competiție cu alți candidați.

– Un loc aparte ocupă și decorațiile. Ați adunat 13 distincții: medalii și cruci pentru serviciu impecabil, pentru merite deosebite, Merit militar, Consolidarea frăției de arme, la diverse aniversări ale AN. Ce însemnate au aceste atenții pentru dvs?

– Toate aceste distincții sunt valoroase pentru mine pentru că am început să le primesc nu ca o avalanșă, ci la anumite intervale de timp; nu de la începutul carierei, ci după ce am reușit să mă manifest, respectiv ele vin ca o apreciere pentru implicare, pentru niște rezultate obținute.

foto: Vitalie Iovu

Gestionând rolurile

– Artilerie, învățământ militar, resurse umane, resurse de apărare și patrimoniu… Care, până la urmă, este mai apropiat sufletului dvs?

– Nu vreau sa fac o diferențiere, fiecare mi-a fost drag la o anumită etapă a carierei. Am muncit cu dedicație și am trăit clipe de satisfacție în fiecare domeniu și sunt chiar mândru de anumite produse de influență la care am pus umărul pe parcursul anilor.

 – Dacă vom continua pe filiera rolurilor, în viață ați avut și/sau aveți mai multe, cu siguranță vom depăși numărul 30: fiu, frate, soț, tată, militar, șef, cetățean… Cum le-ați prioritizat?

– Milităria este în primul rând, familia – în afara rândului, celelalte sunt după. În condițiile în care munca mă solicită enorm, punem accent mai mult pe calitatea timpului petrecut cu familia. Încerc să fac față tuturor rolurilor din viața mea.

Când vi se solicită un sfat pentru a reuși în viață, ce spuneți?

– Succesul iubește oamenii perseverenți, conștiincioși, onești. Să studiezi și să fii pe pulsul oportunităților e încă o șansă de reușită. Firul roșu al vieții e să fii și rămâi OM în orice poziție.

Vă mulțumesc!

decembrie 2021

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s