Prin gaura acului

În ultimii doi ani suntem mereu îndemnați să ne vaccinăm anti COVID-19. De voie de nevoie ajungem, în sfârșit, să ne lăsăm înțepați de asistenta medicală. La prima vedere e o procedură tehnică, la fel ca și controlul medical dinaintea vaccinării, propriu-zise. Așa credeam și eu până să o cunosc pe Irina Zavalskaia, asistenta medicală, secția terapie din cadrul Centrului Consultativ Diagnostic al Ministerului Apărării (CCD MA). Datorită vorbelor pline de fervoare și a atmosferei prietenoase, ce o creează această doamna, substanța lichidă intră parcă mai lin în corpul nostru și introduce cu sine și o doză de încredere mai accentuată.

I se spune mereu că ”are mâna ușoară”. Flatant și inexplicabil. Am presupus că această iscusință rezultă din experiența de muncă, însă am aflat că acest calificativ i-a fost atribuit constant de la începutul carierei sale: „Unele băbuțe m-au întrebat dacă eu sigur le-am pus vaccinul pentru că ziceau că nu au simțit nimic”.

Deși parcursul profesional a depășit 30 de ani doamna asistentă a devenit faimoasă și căutată, încât concediul anual rămâne uneori doar pe foaie, anume în perioada pandemiei. „Doamna vaccin sau regina acului” a injectat peste 10 000 de mâini în doar doi ani, ceea ce înseamnă în mediu cca 50 de pacienți pe zi, contabilizează dânsa: „Uneori am 20, alteori 120 de pacienți pe zi. De regulă, efectuez vaccinul la mâna stânga pentru că preț de câteva zile persistă o durere locală, iar omul trebuie să muncească fără probleme. În cazul stângacilor, vaccinul se face la mâna dreaptă.”

Această concretizare nu e singura înainte a-ți lua doza de protecție pentru care ai venit. Cadrul medical insistă să cunoască dacă e sănătos omul, dacă nu are febră, tuse, alergii și cât de mare îi este frica. Da, da, pacienților, inclusiv militarilor, le este teamă de ac și vaccin:

Cca 70% din pacienți sunt fricoși. Unii, chiar, își făceau cruce înainte de vaccinare.
De ce le este frică?
Pentru că au auzit foarte multe informații negative despre vaccin: că nu vor putea avea copii, că vor muri… Soldații se consultă cu părinții și cam 10% dintre ei se opuneau vaccinului pentru ca așa le-au spus părinții. Foarte neprofesional ascultă oamenii știrile, zvonurile și nu se informează din surse veridice. Mulți ostași se vaccinează din teama că nu vor putea merge în concediu la baștină, e condiția comandanților pentru a nu aduce virusul în colectivul militar și atunci va fi grav. Încercăm să-i convingem că este mult mai bine cu vaccin decât fără el, le dau exemplul centrului nostru. Toată policlinica noastră a fost prima vaccinată și toți suntem bine, sănătoși. E adevărat, că am fost înfricoșați la început când a venit AstraZeneca. Se vorbea atunci că face tromboză, toți se temeau. După prima doză am văzut că totul e bine și acum la „Booster” vin liniștiți. Eu și familia mea ne-am vaccinat fără ezitare și am reușit să trecem prin COVID-19 într-o formă ușoară și rapid.
Cel mai ciudat argument anti-vaccin care vi s-a părut?
Prin vaccin se introduce un cip și vom fi urmăriți. Această gândire am observat-o nu numai în cazul bătrânilor.
Mai pregătiți informațional cine sunt? Poate ați remarcat vreo unitate mai avansată din acest punct de vedere?…
Militarii vin pentru că nu vor sa ducă virusul acasă, să-și protejeze copiii, părinții de îmbolnăvire. Am observat că militarii din Batalionul geniu vin cu plăcere mereu la vaccinare. Cei din Garda de onoare, știind că pleacă prin parlament sau la întâlniri oficiale, sunt tare pozitivi. Se simte unde comandantul și medicii unității îi informează.
Care este cea mai frecventă întrebare înainte de vaccinare?
Mă întreabă dacă doare.
Chiar și bărbații?..
Da, chiar și ei.

Apropo, frica de ac sau durere în urma injecției își are rădăcinile, de multe ori, în copilărie. Experiențele traumatizante (o injecție nereușită urmată de vânătăi, infecții și dureri, o atitudine negativă a medicului sau frazele stereotipice de genul „Băieții nu plâng”) se instalează în creier și lasă amprentă de lungă durată. Toate pot fi învinse prin autosugestie și trăirea unei noi experiențe, de această dată pozitive, Întrebarea dacă doare e ca o chemare/rugăminte de a primi atenție, alinare, încurajare, chiar și în cazul bărbaților, susține locotenent-colonel Ilona Dragan, șef Serviciu asistență psihologică al AN.

Teama față de valabilitatea și tipul vaccinului mai este prezentă?
Există și această neliniște. Eu personal deschid sticluța în fața pacientului, îi spun ce vaccin va primi, cât timp mai e valabil. În ultima vreme se vorbește despre faptul că vaccinele au termenul depășit. De exemplu, Pfizerul e valabil până la mijlocul lunii martie, dar stocul curând se epuizează. Noi primim atâtea vaccinuri cât ne trebuie și niciodată nu am folosit expirate.
Din teamă sau din alte motive ați fost rugată frumos să imitați doar vaccinarea?
Direct nu, dar prin persoane terța au fost. Însă, li s-a explicat că nu au nici o șansă. Eu vreau să am conștiința împăcată și să dorm liniștit.

Ce faceți cu dozele rezervate nefolosite?
Noi îi primim pe toți, nu numai pe cei de la Medicina de familie și personalul armatei. Avem o listă de așteptare și în momentul în care un pacient nu se poate prezenta la vaccinare, apelăm la oamenii, care vin imediat cei-i chemăm. Până în prezent nu am aruncat nici o doză.
Viața, sănătatea omului se află în mâinile lui, la propriu. Dvs cum percepeți mâinile pacienților?
Eu le cercetez să nu fie cu vânătăi, zgârieturi, mâna trebuie să fie curată. Explic că nu e voie să umezească locul vaccinului câteva zile.
Ce simțiți când înțepați mâna unui om?
Satisfacție profesională. Cele 2-3 zile de durere sau disconfort trec, în schimb el va fi protejat și mă simt mulțumită că am contribuit la binele lui.
De ce credeți că anume dvs ați fost aleasă pentru a vaccina întreaga Armată Națională?
Nu știu, poate pentru că sunt asistentă de proceduri?.. În lipsa mea, colega Lucia Roman mă înlocuiește, ea fiind și responsabilă de vaccinarea copiilor de la secția Medicina de familie.

E bine să știm că în CCD MA activează trei asistente medicale în sala de proceduri, în frunte cu doamna Zinaida Isac. Alegerea candidatei pentru campania de vaccinare s-a bazat pe disponibilitatea colaboratoarelor, a intervenit colonel Andrei Marfin, conducătorul instituției. A urmat o specializare, ce a presupus cursuri online despre fiecare vaccin, utilizat de țara noastră.

După ce ați operat cu toate tipurile de vaccin, ce diferență între ele ați notificat?
Toate sunt oarecum la fel. Singura ce nu-mi place e Johnson and Johnson. Se zice că conține doză dublă, dar atât în timpul procedurii, cât și după vaccin tare doare mâna și nici eficiență mare nu are, cca 60%. Pfizer, Moderna se suportă mai ușor, nu sunt așa dureroase și gradul de protecție e mai înalt. AstraZeneca e pe la mijloc, Sputnik e pentru iubitori. Totuși, organismele sunt diferite și reacționează individual, deci pentru fiecare există un vaccin potrivit.
Ce au însemnat acești doi ani pentru dvs?
O experiență interesanta și cu mari așteptări. Dacă noi am atinge cota de cca 60% de vaccinare vom putea spera la următoarea etapă, așa cum se întâmplă în Anglia, Danemarca, unde restricțiile au fost anulate. Eu mă bucur că mă pot face utilă, dar sigur era mai bine fără aceste încercări.

Drept recunoștință pentru efort și implicare dna plutonier-major (r) Irina Zavalskaia a primit medalia „Bărbăție și Curaj” a Armatei Naționale și moneda ministrului apărării, formând topul celor 21 militari deosebiți ai anului precedent. La nivel instituțional este stimulată cu premii ocazionale și un adaos la salariu de 10% pentru serviciile de vaccinare: „E puțin sesizabil. Sigur, mi-aș dori mai mult, dar în nici un caz nu muncesc mai puțin. Eu trăiesc prin munca mea, o iubesc atât de mult, încât nu atrag atenție la oboseală, dureri de picioare, concedii sau zile de odihnă. Merg la pacient și în week-end, dacă e nevoie, numai să nu întrerupă tratamentul și să se facă bine. Eu mi-am ales aceasta meserie. E păcat să mă plâng.”

Dimpotrivă, doamna subofițer caută mereu surse de adrenalină. Mi-a mărturisit că adoră poligoanele, exercițiile militare, plăcere trăită intens în perioada când activa în cele trei unități militare: Brigăzile 1 și 2 Infanterie Motorizată și Batalionul Transmisiuni (2004-2017). Cu intensitate și dedicație a activat în secția terapie intensivă și chirurgie de la Spitalul Militar din Bălți (1993-2004). Ei, desigur, cu dor și mulțumire se gândește la primii ani din carieră (1987-1993), când s-a aflat în mijlocul preșcolarilor și a făcut primii pași în domeniul vaccinării.

Dânsa e mereu acolo unde se cere mișcare. Și pentru că dinamismul din timpul zilei nu-i completează necesitățile, mai „ia” seara câte o doză de sport.

De la un timp încoace, mai exact, după trecerea în rezervă, și-a găsit o nouă ocupație, tot de ac legată – broderia cu mărgele: „Această ocupație mă relaxează. Cel mai mult îmi place să brodez flori, deși am făcut și icoane. Ce fac cu ele? Le dăruiesc. Cred vreo 50-60 de lucrări am dăruit până acum. E ceva special când primești un lucru manual, creat cu tot sufletul.”

Uite așa, de la un simplu număr de 10.000 și o discuție de-o oră am ajuns să percep acul mai mult ca un element al speranței și creativității, m-am contaminat de energia debordantă și optimismul dnei Irina Zavalskaia, care m-a vaccinat împotriva tristeții, nemulțumirii și plictiselii.

februarie 22

Varianta audio: https://youtu.be/Yywq1umUC6A

Alte articole despre COVID-19

https://dragostinavicol.org/2020/12/16/glasul-sangelui-anti-covid/

https://dragostinavicol.org/2020/07/02/suflet-de-covid/

https://dragostinavicol.org/2020/05/30/eroi-ai-sanatatii-comunitare/

https://dragostinavicol.org/2020/05/21/ajutati-sa-ajute/