De la ”mașina pentru mersul pe jos”, inventată în 2014 de baronul german Carl von Dresen și până la Ziua Mondială a bicicletei, marcată pe 3 iunie începând cu 2018, e cale lungă și diversă. De exemplu, în operațiuni militare s-a folosit pentru prima dată în jurul anului 1870. Zece ani mai târziu bicicleta era omniprezentă pe timp de pace și război la transportarea armelor, în cercetare, asistență sanitară și curierat. În țări ca Belgia, Franța, SUA, Regatul Unit, Suedia, Elveția au existat unități întregi de cicliști militari, tradiția continuă și astăzi în cazul unor state.
Evident, e econoamă, ecologică, sănătoasă pentru om și ajunge în cele mai greu accesibile locuri. Aceleași explicații le are și locotenent Tatiana Vlas din Brigada II de Infanterie Motorizată, care mai bine de 3 ani se deplasează la serviciu și acasă doar cu bicicleta. Nu, nu are Armata Națională infanterie ciclistă și nici nu-i asigură pe militari cu bicicletă, așa cum li s-a creat impresia unora, care o văd în fiecare zi în uniformă militară pe asemenea vehicul: „Locuiesc nu departe de locul de muncă – 15 min cu bicicleta, însă cu transportul public îmi ia mai mult timp. E adevărat, că deranjez pietonii pentru că o pistă specială nu există pe traseul, ce-l fac zilnic, iar printre mașini mi-i frică, nu toți conducătorii auto ne respectă. Așa că mă deplasez cu o viteză moderată și tot rog trecătorii să se dea la o parte, când nu-i pot ocoli. Suntem cam aceeași oameni mereu, ne-am obișnuit. Doar copiii se mai miră și reacționează ca la un fenomen: „Uite mamă, un militar pe bicicletă!” Renunț la ea doar în perioada rece a anului.”
Cazuri similare mai sunt în armată, iar când acestea se vor înmulți, probabil, vom vedea și parcări organizate pentru ele în fiecare unitate militară.
Iunie 22
O aventură cu bicicleta a ofițerului Railean găsiți aici: https://dragostinavicol.org/2021/06/28/pe-urmele-lui-stefan-cel-mare-in-14-de-zile/
Arma-ta DV 