Undița fericirii

           Cum ne resetăm mintea pentru a fi productivă timp de o săptămână, o lună, un an? Odihnindu-ne sau aplicând periodic pasiunile. Cum înțelegem ce pasiuni ni s-ar potrivi? Descoperindu-le.

           Cele mai multe activități ne butonează dorințele încă din copilărie. E și cazul locotenentului – colonel Sorin Bacalu, șef secție Doctrine, Direcția Instruire întrunită și Doctrine. Datorită unchiului său, care îl lua cu sine la lacul din inima orașului Fălești, a îndrăgit pescuitul încă de la 8 ani: „Pe la 10 ani deja mergeam singur la pescuit. Prima mea unealta a fost un băț de stuf, o ață și o pană de gâscă. Pasiunea a prins contur ceva mai târziu, când stăteam la bunei o vară întreagă. Or satul lor avea vreo 6 lacuri și eu le testam pe rând: într-o zi la Iazul mare, altă zi la Vâlcele sau Gârla. Preferatul meu era La Humurie. Cel mai răspândit era Carasul și doar în unele găseai Biban, Carp sau Amur. De fapt, puneam accent pe proces, nu pe consum.”

           Studiile și alte responsabilități cotidiene au ținut pasiunea militarului în poziția de așteptare până după gradul de căpitan: „Odată ce am lăsat funcția de comandă am putut reveni la îndeletnicirea piscicolă. Pescuiam neapărat la lacurile din apropierea caselor, unde am locuit și doar în concediu, având un serviciu specific. Acum am transport și îmi pot permite să cercetez lacuri mai depărtate, la 30-40 km distanță. De regulă, ne adunăm un grup de militari, pescari amatori, sunt vreo 20% din Statul major sau cu familia pentru mai multe zile.”

           Hm, cu familia la pescuit?.. Sună interesant!.. Ulterior aflu că toți membrii familiei Bacalu au undiță proprie, ce și-a demonstrat utilitatea în timp pentru fiecare. Chiar și mezinul, Gabriel, de doar 5 ani, a inclus in CV său de pescar câțiva necuvântători acvatici. Totuși, se pare că dintre cei 3 băieți, interes sporit față de pescuit îl manifestă mijlociul Sorinel. El îl însoțește pe tati, inclusiv la întâlnirile cu prietenii și nu-l sperie statul peste noapte, friguroasă uneori: „Îmi place experiența cu cortul și pescuitul nocturn, voi repeta-o cu orice ocazie.”

           Stăpâna casei, Galina, are preferințele ei în raport cu ieșirile în afara orașului la lac: „Îmi place să-mi admir bărbații cum pescuiesc, să servesc cafeaua la răsăritul soarelui într-o atare atmosferă și să mă bucur de clipele petrecute împreună cu toată familia. Printre momentele memorabile se numără curcubeul, apărut în una din zile după o ploaie cu soare, ce are o priveliște magnifică la malul unui iaz..”

           O altă tradiție familială este turul mănăstirilor pe traseul Chișinău-Leușeni, realizabilă o dată pe an începând cu 2011: „ Am încercat mai multe rute religioase, aceasta însă e favorită pentru că mănăstirile sunt aproape una de alta, însăși drumurile cu serpentine și codri seculari ne par mai pitorești. Deși repetăm același traseu, descoperim că de fiecare dată e diferit, inclusiv ce ține la lăcașele sfinte. Ceva special simțim când mergem la Mănăstirea Condrița. Cu ani în urmă, mama-soacră, fiind constructor, a contribuit la restabilirea ei.”

           Și dacă asemenea aventuri, cu vizitarea complexelor monahale și ale unor destinații îi aduce ofițerului mai multă liniște, admirație, încredere, atunci pescuitul alături de camarazi e unul mai alert, mai adrenalitic: „Îmi aduc aminte cu drag de una din zilele productive pentru întreg grupul. Fiecare din noi a pescuit între 10 și 15 kg de pește timp de o zi, de vreo trei feluri. Cum îmi explic succesul colectiv? Depinde de noroc, de timp, de caracteristicele lacului, de momeală, de unelte. Cred toți factorii, plus oamenii din preajmă, au fost potrivit alese. În general, reușitele la pescuit vin la a 3-4 încercare a aceluiași lac. E bine să cunoști specificul lacului, unde se înmulțește, cu ce se hrănește peștele, în ce perioada a zilei se prinde mai bine, în ce condiții meteo etc. Cercetarea la fata locului e cea sigură metodă, dar ne ajută mult și comunicarea dintre noi pescarii. Avem un grup pe rețele de socializare, unde ne împărtășim cu toate experiențele din domeniu. Mai ales, că tot mai multe lacuri din Moldova devin proprietate privată și e bine să cunoaștem regulile fiecărui loc.”

           Așadar, resursele naturale ale țării sunt la discreția unui stăpân. E de bine sau de rău? Pe de o parte, lacurile sunt îngrijite, peștele hrănit și păzit. Plăcerea costă între 50 și 200 lei per unealtă: „Lacurile neprotejate sunt prada braconierilor, care folosesc plase, trotil, undite electrice etc., distrugând astfel flora și fauna acvatică. Din cauza răuvoitorilor în Moldova avem tot mai multe lacuri moarte.” Pe de altă parte, stăpânii lacurilor impun niște restricții, dezagregate de pescari: „Unii deținători de lacuri nu te lasă să pescuiești, asta deși resursele naturale nu se vând. Un alt aspect negativ sunt taxele fixe și limitările la kg. Eu, de exemplu nu pescuiesc în scopuri comerciale și mi-aș dori o taxă mai mică. Alții îți permit să pescuiești un anume număr de kilograme, achitând surplusul pescuit.”

           Dincolo de nemulțumiri și frământări pescuitul este un calmant și un energizant deopotrivă, ce culminează cu pește la tigaie, conchide locotenent – colonel Sorin Bacalu. Fiecare șansă de a merge la pescuit cu colegii sau familia este trăită cu intensitate maximă, iar amintirile adunate păstrate cu sfințenie.

           Povestea familiei Bacalu vine să ne demonstreze repetat cât de echilibrată, motivantă și sănătoasă este viața, dacă în ea se face prezentă Pasiunea. Ea ne da semnale ce ne călăuzesc în viață, vorba scriitorului brazilian Paulo Coelho. Ea este un garant al lucrurilor mărețe și un catalizator al fericirii.

Deducem că doctrina vieții familiei Bacalu e fericirea prin pescuit!

     Iunie 22

Despre un alt militar pescar cititi, accesand linkul: https://dragostinavicol.org/2020/08/28/pescuitul-vaccinul-antistres/