Alfabetul OM din primul deceniu

Exact, ca în alfabet – vom trece în revistă oamenii, care au lăsat o amprentă de proporții pentru ziarul/revista „Oastea Moldovei și ulterior au succedat cu o carieră publică, dar nu au dat uitării experiența ziaristică militară.

Primul și în setul de litere și în istoria publicației este comandorul Dumitru Amariei. Grație efortului, entuziasmului, profesionalismului dumnealui și a echipei de la București, au apărut primele 3 numerele ale ziarului OM: „Inițiativa unei astfel de ediții a aparținut Ministrului Apărării, Ion Costaș. În urma înțelegerii cu omologul său din România, Nicolae Spiroiu, a fost posibilă materializarea acelei idei. Astfel, primele două numere au fost tipărite la București, cu un tiraj de 5000 de exemplare. Sunt extrem de bucuros că atât titlul, cât și subtitlul „Pentru Onoare! Pentru Patrie! Pentru Tricolor!” se păstrează și astăzi. Acest triplu îndemn mi-au fost inspirate și nutrite de optimismul celor, care lucrau pentru înființarea Armatei Naționale, de patriotismul cu care puneau umărul la ctitorirea instituției atât de importante pentru apărarea țării, pentru independența și suveranitatea Moldovei.

După decembrie 1992 am continuat frumoasa relație cu redacția „OM”. Au avut loc vizite de documentare reciproce și schimburi de publicații. Apreciez eforturile redacției actuale pentru abordări moderne, dar și pentru menținerea stilului romantic, specific moldovean.”

Domnul Amarieia prins gustul creării publicațiilor, lăsând ca moștenire informațională revista Forțelor Aeriene Române „Cer senin” (1998) și după plecarea din sistemul militar a contribuit la informarea comunității, fondând ziarul „Info Mălini”. Funcțiile de conducere, mai întâi în cadrul redacției „Observatorul militar”, apoi între anii 2012-2020 ca viceprimar al comunei de baștină, Mălini, județul Suceava, au fost alte etape ale carierei sale pentru care experiențele de jurnalism, inclusiv de la OM, au avut un rol important.

Tot primul, ca șef de redacție și ca pași făcuți în presa militară din Moldova Independentă, este colonel (r) Viorel Cibotaru. Având deja o experiență jurnalistică, inclusiv în crearea ziarului Vocea Poporului, capacitățile sale profesionale au fost foarte utilitare, mai întâi în timpul războiului de pe Nistru. În responsabilitatea dumnealui intra crearea de știri în baza informațiilor adunate de peste zi de ofițerii de securitate din armată, transmisiuni în direct la Radio Moldova, uneori câte 7-8 pe zi… Altfel spus, creare de produse și organizatorice, printre care și contactele cu presa: „La prima conferință de presă din mai 1992 l-am cunoscut pe dl Amariei, care avea pregătite primele două numele ale ziarului Oastea Moldovei, iar în baza lor a apărut și foaia volantă.”

Publicația militară cu acte în regulă, elaborată deja de o redacție oficial creată, a apărut în decembrie a aceluiași an: „Pentru început aveam nevoie de personal tehnic. M-a ajutat mult la început Pavel Bujor, ca secretar-general. Ulterior, am fost norociți de un jurnalist de la Dumnezeu, Victor Vornicescu, care a schimbat aspectul ziarului. M-am bucurat de hărnicia lui Victor Osipov. L-am recrutat pe unul din studenții mei, Anatol Mămăligă, inițial ca dactilograf, apoi ca jurnalist. Unul din articolele lui a provocat chiar un scandal. Eu luptam mereu pentru dreptul nostru de a nu fi cenzurați și nu am acceptat o coordonare cu șefii înainte de publicare. Legea scria clar – nu se admite cenzură a presei or eu refuzam să încalc legea. Acest îndemn l-am sugerat șefului de redacție locotenent-colonel Ion Vulpe, când am fost Ministru al Apărării – fără creare de imagine exagerată. Editorialul trebuie să cuprindă echilibrat cotidianul armatei, să reflecte legătura dintre corporația militară și societate, să fie atractiv pentru cititorul nemilitar.”

Experiența din redacție l-a propulsat la ascensiuni profesionale: șef Centru de Presă, șef Direcție relații externe, ambele la Ministerului Apărării; primul bursier moldovean la NATO Defence College, certificat cu statutul de expert universal în domeniul apărării și relații internaționale: „Aceasta a fost baza pentru a dezvolta o serie de programe în cadrul Institutul de Politici Publice, programul de reformare a sectorului de securitate și toate celelalte proiecte din domeniu. Mereu am fost „updated” pe linia securității, am participat la toate elaborările sectorului de apărare.”

Primul jurnalist militar din armata Moldovei, cu studii atestate, omul care a metamorfozat colorat publicația militară la nivel de revistă a fost colonel (r) Valeriu Rusu. A devenit membru al colectivului ”OM” în decembrie 1993, după revenirea în țară din Transkaukazia, unde a activat pe parcursul a 5 ani, inclusiv la ziarul districtului militar ”Закавказские военные ведомости”. Pe perioada cât a fost redactor-șef al ziarului (1995-2000) a înregistrat împreună cu echipa mai multe realizări, printre care computerizarea procesului de machetare/editare a ziarului: „Meritul ”computerizării” îi aparține lui Dumitru Maxim, care activa pe atunci la publicația ”Flux”, și m-a convins că aceasta este ”ziua de mâine” pentru publicație. De asemenea, am reușit să ”găsim” formula grafică al ziarului, modul de a ajunge la ”inima” cititorului, în special cel civil. Apropo, au fost perioade când numărul abonaților civili depășea substanțial cel al militarilor. Și trei. Acest lucru vreau să-l menționez separat – reporterii ”OM” erau cunoscuți, în special, în unitățile și instituțiile din armată, în față, nu doar numele/prenumele autorui din material. Aveam corespondenți-netitulari, unii chiar foarte activi atât din unități, cât și din societatea civilă.

Cred că în 2000, când am plecat de la ”OM”, redacția era un colectiv profesionist, ambițios, completat cu cadre tinere, capabil să facă față oricărei misiuni/încercări. Echipa avea ambiții, mereu în căutare și mai important – dornică să crească profesionist.”

După plecarea de la ”OM”, fiind la mai multe funcții – șef Centru mass-media militară, șef al Secției Relații Publice a ministerului Apărării – purtător de cuvânt  al ministrului Apărării, reporter la Agenția Informațională de Stat ”Moldpres”, purtător de cuvânt al Președintelui Republicii Moldova, consilier al miniștrilor Apărării, Economiei, Afacerilor Externe și Integrării Europene și acum, activând la Agenția pentru Știință și Memorie Militară, continuă să fie urmărească evoluția presei militare: „Au fost cazuri când pentru realizarea unor proiecte/misiuni la instituțiile unde am activat, solicitam suportul colegilor de la ”OM”, deoarece erau cu mult mai operativi, profesioniști și creativi, prezentându-i drept exemplu pentru specialiștii care activau în subdiviziunile media din instituțiile civile.”

Titular la hărnicie, deși doar pe jumătate de șarjă în calitate de comentator politic la „Oastea Moldovei”, Victor Osipov, a dedicat 2 ani presei militare: „Era o colaborare și interesantă și comodă pentru mine, căci Radio Moldova e tot în dealul Schinoasei, ca și Ministerul Apărării, și în ambele redacții scriam mult despre politică, evoluțiile tânărului nostru stat de atunci, conflictul armat de pe Nistru. Am avut și sarcini de teren uneori la ziar. Îmi amintesc, bunăoară, aplicațiile Regimentului de transmisiuni pe poligonul de la Bulboaca, noaptea în vagonul de campanie al contingentului de comandă, dejunul în cort cu militarii.

Îmi place să cred, că aduceam în ziar o viziune din afară, un cadru mai larg al tabloului politic din Republica Moldova și din afara ei, ceea ce reprezenta un context necesar pentru temele pur militare. Cel puțin, așa spuneau colegii pe atunci.”

Experiențele te ajută în viață, completează domnul Osipov, respectiv le-a folosit iscusit în activitatea sa din Parlament, Guvern, în diplomație, printre care ambasador al RM în Austria și OSCE: „Fiind reprezentant politic al Guvernului pentru soluționarea conflictului transnistrean am coordonat și activitatea delegației Chișinăului în Comisia Unificată de Control din Zona de Securitate. Iar ca reprezentant permanent al Republicii Moldova pe lângă OSCE am participat și la procesul de schimb de informații militare între statele participante, și la Forul pentru Cooperare în domeniul Securității, ce întrunește la Viena săptămânal circa 57 de delegații.”

Astăzi publicația OM e înafara intereselor sale permanente, a remarcat însă  publicațiile jubiliare din acest an și îndeamnă jurnaliștii să folosească activ noile instrumente de media și de socializare, căci ele ajung și acolo unde este imposibil pentru ziarul tipărit, iar în contextul Războiului din Ucraina, ce a adus pericole la hotarele țării noastre: „Să ținem cont că pe teritoriul nostru împotriva voinței noastre se află ilegal trupe străine, dar și formațiuni paramilitare care sfidează ordinea constituțională. Să ne rugăm de Pace, dar să susținem Ucraina împotriva agresorului și să întărim Oastea Moldovei.”

Locotenent-major (r) Vasile Gribincea, purtător de cuvânt al „Premier Energy Distribution” de 21 ani, după o carieră de 15 ani la Radio Moldova și, în paralel, 3 ani la OM în perioada 1996-1998: „Activam la redacția Actualități și eram frecvent la evenimentele, organizate la MA, tutelam tematica respectivă și la un moment dat mi s-a propus să activez pe jumătate de leafă la redacție. Pe paginile ziarului se pot regăsi articole mele preponderent despre comisiile interguvernamentale cu privire la retragerea armatei a 14, despre depozitul de la Cobasna, unde o parte din tehnică s-a casat, dar a rămas încă mult arsenal. Mi-aduc aminte că OSCE adusese o cameră Donovan, ce permitea distrugerea in interior a munițiilor de artilerie etc. A stat câteva luni la Tiraspol și nu au permis utilizare ei.

Prezentam în OM ceva inedit la aceasta temă sau ca o sinteza a ceea ce reușeam. Domina și un fel de competiție, premiul fiind preluarea articolelor de presa civilă și mă bucur că m-am numărat printre premianți. Era vorba de un interviu cu Nicolae Osmochescu, viceministru al afacerilor externe al Republicii Moldova, preluat de o agenție de știri. Șeful, Valeriu Rusu, ne sugera că această abordare trebuie să fie coloana vertebrală a presei militare –să fim citați de toți. Voluntarii redacției dădeau o sclipire ziarului.”

Astăzi, când am timp cu plăcere deschid versiunea electronică a revistei și citesc. Îmi place stilul, discuțiile cu ostașii sau interviuri sufletești sunt mereu atrăgătoare, dacă e făcut ziaristic corect. De aici am descoperit fapte inedite despre colegii mei de radio, cum sunt anii de armată. Îți atrage atenția un articol despre pacificatorii noștri.”

Concluzie

Când am început realizarea acestei idei – de a readuna vechiul colectiv, punând accent pe colaboratorii, pentru care ”OM” a fost platforma unei cariere sonore, am fost entuziasmată. Pe măsură ce am descoperit fiecare poveste, încântarea creștea și ea.

Doamne, ce nebunie domina în acel colectiv! Ce dedicație – până la sacrificiu! Unul dintre ei, Anatol Mămăligă, a lăsat înmormântarea propriului tată pe planul secund, numai să reușească la timp editarea ziarului. Accentuez pe atunci era săptămânal.

Mi-e dor de acea atmosferă, pe care am trăit-o nu împreună cu cei nominalizați, ci mai târziu, în colectivul de la radio. O atmosferă creativă contagioasă, o competiție frumoasă nedeclarată și o finalitate trăită în unison! Acestei temelii rezistente se datorează funcționalitatea de azi a revistei. O astfel de mentenanță ziaristică va ține departe publicația militară de trecerea ei în rezervă.

 iunie 22

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s