Faptul că Armata Națională a marcat 31 ani, știți deja. Faptul că în toți acești ani au existat 8 plutoane cu numărul 31, ați remarcat? Sunt cam 200 de infanteriști din companiile 3, instruiți la Academia Militară a Forțelor Armatei ”Alexandru cel Bun” (AMFA), care astăzi activează în diferite funcții de conducere în Armata Națională sau sunt împrăștiați în lume, departe de mediul militar.
Ce ziceți de o prezentare pentru fiecare?
1992-1997 – Rezistență
Prima generație de infanteriști ai plutonului 31 a sclipit prin motivație profundă și o voință de fier, ne spune colonel Eugeniu Sclifos, prorector pe lucru administrativ, AMFA: ”Am venit cu toată clasa la Colegiul militar, de atunci. Războiul de pe Nistru ne-a impulsionat să cunoaștem cât mai multe și repede despre tot ce înseamnă Apărarea Patriei. Eram 4 plutoane, două de infanterie, unul de artilerie și unul de transmisiuni, cam 150 de persoane. Permanent eram implicați în diverse concursuri: cea mai bună companie, cel mai bun pluton, în care se testa aspectul interior al cazărmii, pregătirea de luptă și sport, disciplina. De regulă, eram cei mai buni la pregătirea de foc, mai puțin exemplari la disciplină, nu prea ascultători eram. Oricum, fiecare pluton se străduia să acumuleze rezultate cât mai înalte, țineam la distanță notele negative, dacă vroiam să plecăm în permisie sâmbăta. Cel mai important, nu ne temeam de greutăți.”
Ofițerul se mândrește că este parte a primei promoții de infanteriști și că poate fi un exemplu atât pentru copiii dânsului, cât și pentru studenții militari, care mai ”fură” câte o amintire despre anii de studenție de acum 30 de ani. Însă, e trist militarul când e vorba de logistica procesului de învățământ: ”Echipamentul, armamentul sovietic nu asigură instruire de calitate. O salvare sunt exercițiile internaționale, ce oferă posibilități reale de a studia armele moderne din posesia statelor occidentale.”
Totodată, generațiile de învățăcei ar fi bine să-și exerseze răbdarea și încrederea în forțele proprii, să nu cedeze la întâia dificultate, ci dimpotrivă să depună efort pentru a o depăși, conchide domnul colonel, care și-a dezvoltat carieră în infanterie până în 2010, când a început o nouă etapă în logistică.
La admitere – peste 30 în pluton, au absolvit 25.
1995-2000 ”Disciplină”
Mai stabili din punct de vedere psihologic, bine căliți de profesori, pe-alocuri constrânși să fie disciplinați – sunt doar câteva amintiri ale colonelului Andrei Cemîrtan, comandantul Comenduirii militare despre anii de studenție: ”Se punea un accent sporit pe cunoașterea avansată a tehnicii și majorității sistemului de armament de infanterie, era un program de învățământ foarte reușit, iar lectorii de o pregătire foarte înaltă. Învățam din cărți și conspectele profesorilor, deci primeam o informație deja comprimată. Or astăzi, studenților li se cere să caute în internet, unde este foarte multă informație, neselectată și acest lucru provoacă negativism, o rezistență de a învăța. Plus la aceasta, scriind cu mâna, noi însușeam materialul și pe această cale, astăzi prin ”copy-paste” se memorează mai puțin.”
Un alt specific al plutonului erau polemicile în timpul lecțiilor: ”Am avut camarazi, care absolviseră anterior diferite colegii și atunci când aveau o viziune diferită contraziceau profesorii militari. Se accepta situația, vorba unui colonel român: ”Studii în poziția de drepți nu faci.” Printre noi erau deja formați pedagogi, tehnicieni, sportivi buni la fotbal, lupte libere, haltere, care reușeau peste tot: și la ore, și la competiții. Mai mult, catedra tactică generală de atunci a fost pictată de doi cursanți din plutonul 31, imagini ce s-au păstrat peste ani.”
Dincolo de partea frumoasă, plutonul 31 din promoția vizată avea faima celor mai nedisciplinați. Comandanții au rezolvat problema prin constrângere: ”Era ultimul an, imediat după primul examen intern de absolvire, 3-4 colegi de-ai noștri au fost exmatriculați. Anunțul s-a făcut în fața întregului colegiu, după ce au fost scoși din formație. A fost un șoc, dar o lecție bună pentru toți.”
Cel din urmă moment reținut de domnul ofițer ține de felul în care obțineau ei multașteptate permisii: ”Pe lângă rigorile tradiționale, ultima selecție pentru învoire erau 10 ridicări la bara fixă. Le făceai – plecai, nu biletul era rupt. Mi-aduc aminte comandantul de atunci, colonel Colesniuc, a rupt odată biletul de învoire chiar al propriul fiu, nu făcea excepții.”
Admiși 25-26 persoane, la absolvire au ajuns 17.
2000-2003 Metamorfoze
Au intrat în colegiu, au absolvit institutul, iar studiile superioare complete le-au obținut în Academie ani mai târziu. Altfel spus, au făcut cumulativ 6 ani de învățătură militară. În primii trei ani au fost nedespărțiți de plutonul 32, își amintește colonel Alexandru Zabica, comandantul Bazei de Păstrare Tehnică, Armament și Patrimoniu Militar: ”În primul an eram uniți datorită circumstanțelor. Ne aflam des în câmp împreună. Poligonul de la Bulboacă îl cunoșteam până în mici detalii. Astfel, ne-am împrietenit și făceam totul în comun, chiar și încălcările. Cele mai frecvente erau părăsirea samavolnică a unității. Deosebirea se vedea la învățătură. Noi, mai mult de la sate, eram mai cuminți și cu mai tragere de inimă la carte. Of, ce mai învățam… noaptea, cu picioarele în apă rece… Lectorii aveau cerințe înalte. Era tensionant. De aceea, ieșirile la teatru, concerte, muzeu erau o binecuvântare.”
Totuși, cea mai importantă stimulare pentru studenții militari reprezenta permisia, mai ales când jumătate de an s-au aflat doar între gardurile școlii: ”Țin minte bine când ni s-a permis să plecăm acasă, să felicităm mamele cu ocazia Zilei femeii. Am avut la dispoziție 24 de ore, pe 8 martie trebuia să ne prezentăm la colegiu. În acel timp, nu știu cum, dar am reușit să vorbesc cu mama, cu prietena, rudele și prietenii și m-am întors fără întârziere.”
Experiența trăită i-a provocat să schimbe lucrurile, însă propunerea de a avea mai multă libertate de deplasare și-a găsit aplicarea în următoarele promoții: ”Când stai mult timp într-un singur mediu, apar și gânduri neadecvate.” În schimb, au avut succes la alte inițiative, printre care portul ținutei de zi pe perioada permisiei, a curelei peste uniformă și înlocuirea cocardei soldățești cu cea de ofițeri pentru comandanții în devenire.
Înmatriculați – cca 35 tineri, au devenit ofițeri 31.
2003-2007 Fără extremități
Cel mai numeros pluton din toate 8 a avut o prestație medie la toate compartimentele, nu s-a evidențiat prin talente, excelări la carte. Viața studentului de ieri și de azi include același activități, etape de instruire; discipolii au același speranțe, tendințe, poate doar prezența fetelor din ultimele promoții schimbă atmosfera, opinează locotenent-colonel Vladimir Moșneguțu, șef S4, Brigada de Infanterie Motorizată din Bălți: ”Per general am fost cuminți, la învățătură mențineam nivelul mediu spre bine. Evident, ne deosebeam de transmisioniști, de exemplu, prin ieșirile la poligon. Da, era mai greu, dar pentru asta am venit la facultate – să învățăm să trecem prin greu. Printre disciplinele preferate se număra instrucția focului și topografia militară. Serviciile, care erau parte din obligațiunile noastre, le îndeplineam cu responsabilitate, prin rotație. Cele mai interesante ne păreau la cantină, patrulă, parcul auto și planton. Patrulam noaptea, chiar și așa îmi părea mai ușor decât la cantină, unde aveam o mulțime de sarcini: curățare de cartofi, spălatul podelei, a veselei, etc. Comandanții de grupă aveau servicii suplimentare.”
Multe din amintiri se șterg cu anii, de neuitat, însă, sunt relațiile de amiciție, completează ofițerul: ”Prieteniile se leagă, de obicei, cu colegii de cameră. În cazul meu, menținem legătura și azi cu cei din camera 3. Am fost 5.”
La admitere 37-38, au finalizat 23.
octombrie 22
Continuarea în câteva zile…
Arma-ta DV 
Un gând