Milionara în pași

„Să călătorești, să experimentezi și să înveți: asta înseamnă să trăiești.”

Tenzing Norgay

Picioarele nu se sperie, dacă ochii bucură. Altfel spus, cei 20 km de mers pe jos într-o zi trebuie să aibă un scop, ochii trebuie să vadă priveliști neordinare, să caute elemente noi și atractive. Cu aceste gânduri bine definite locotenent-colonel Elena Voennova, ofițer principal, secția planificare și management cariera, J1, pornește în aventură în fiecare weekend de aproape 10 ani.

Matematica drumețiilor sale e un exercițiu compus, în care nu-și găsește loc doar operația de scădere: urcușurile și coborâșurile se adună, se înmulțesc locurile vizitate, iar unele la puterea a 2 și mai mult, iar împărțirea experiențelor se face între participanții activi și pasivi (de pe rețelele de socializare). Sumându-le, militara obține o doză de energie debordantă, suficientă pentru o săptămână de muncă, în timp ce impresiile și amintirile trec la limita Infinitului.

• Albumele foto virtuale ne sugerează că ați vizitat până în prezent 7 țări. În fiecare, cu excepția Moldovei, sunt omniprezenți munții. Prin ce ei vă atrag?

• Înainte călătoream în orașe, traversând munții cu autocarul. Anul trecut am făcut primii pași ca turist montan. În acest sens, pot nota traseul de 13 km prin Transfăgărășan, când încă drumul nu era deschis pentru mașini, alți 16 km prin munții Ceahlău, pe care i-am trecut din nou recent, etc. Când parcurgi munții pe jos, te poți opri oriunde și oricând, fiecare cărărușă este o simfonie de frumuseți fermecătoare. Diminețile montane sunt o creație divină. Imaginați-vă, te trezești într-o zi senină de noiembrie, pe la 6 dimineață la înălțimea de peste 1900m și prima imagine, ce-ți apare în față, e cum vârfurile munților străpung insistent norii ca să-și etaleze contururile impunătoare. Imediat îți apare gândul că noi suntem efemeri, venim și plecăm, iar munții rămân și vor bucura multe alte generații înainte. E greu de explicat, e dincolo de cuvinte acest peisaj.

• Apropo de Ceahlău, supranumit „Olimpul românilor”, se zice că a servit drept muză pentru multe scrieri? Cât de romantică v-a făcut pe dvs?

• Ooo, eu am gândire mai algoritmică și studiile mele sunt tehnice, deci nu e chiar pentru mine această abordare. Eu am ochi să admir, dar fără să transform impresiile în versuri sau eseuri.

• Călătoriile prin orașe și odihna la mare, la fel de profund vă marchează?
• Îmi plac orașele, dar puține sunt deosebite, cum e Sibiul, Sighișoara sau cele din Transilvania. De fapt, orașele frumoase sunt în munți. Cât despre mare, ador Grecia pentru combinația dintre mare și munți, mai puțin confortabil mă simt în Turcia, iar față de Bulgaria, pentru că am rude acolo, simt o apropiere sufletească. În general, țările europene simt că e ceva al meu.

• Și Moldova, de vreo 3 ani încoace, vă ține în mrejele ei turistice. Ați vizitat 15 raioane, atâtea am numărat din fotografiile postate, dar foarte puțin nordul și fără sud…
• Peisajele încântătoare sunt în centru. Eu chiar am propriul meu top turistic pentru Moldova. Țipova e locul I, l-am vizitat în toate anotimpurile, dar niciodată nu te plictisește, plus are o energie de nedescris. Locul II e pentru Orheiul vechi. Am parcurs prin toate cheile Dragonului, forma complexului și peste tot e frumos. Pe locul 3 plasez Molovata. Anume aici în decembrie 2019 am făcut primii 17 km de drumeție prin Moldova. Poate nu are locuri ieșite din tipar, dar Nistrul e atât de larg aici, încât privit din anumit unghi pare a fi o mare. Molovata îmi amintește mereu de rădăcinile pasiunii mele.

Nordul are frumusețile sale, însă e departe și e potrivit să-l vizitezi doar vara. La sud, cred că, este ceva de văzut, dar organizatorul excursiilor noastre încă nu a simțit zona. Or și eu vreau nu numai să merg pe poteci, ci să mă simt sufletește atrasă de destinație.

• Călătoriile în Zona de Securitate pentru dvs ca militară nu constituie o problemă?
• Eu nu mă pornesc niciodată din capul meu: scriu raport, pe care-l semnează ministrul Apărării și mă deplasez fără probleme. Totuși, mă străduiesc să evit trecerea în partea stângă a Nistrului.
• Printre destinațiile vizitate am notat mai multe mănăstiri. Ce loc ocupă ele în preferințele dvs?
• Nu pot spune că, la moment, am strictă necesitate să vizitez mănăstirile, dar cele care sunt în apropierea traseelor, nu le ocolesc. Comparativ cu cele din România, ale noastre au construcții simple, deci arhitectural nu impresionează atât de mult, poate mănăstirile Căpriana, Hâncu. Mi-a plăcut mult Călărășăuca, o mănăstire de femei, ce povestesc cu atâta însuflețire și blândețe, se simte o căldură. În schimb, nu-mi place mănăstirea Curchi, e neautentică, rece.
• Cât de mulțumită sunteți de felul în care sunt amenajate destinațiile?
• Mai avem de muncit la acest capitol. În România, de exemplu, totul e gândit – dacă e traseu, înseamnă că sunt indicatoare, e curat, în timp ce la noi cetățenii lasă urme urâte. În general, am observat că românii își iubesc țara, sunt binevoitori, în Moldova nu văd acest sentiment de atașament față de ceea ce avem.
• Spuneați că scopul unui weekend este să mergeți pe jos cca 20 km. E o necesitate, o recomandare medicală sau poate un pariu?
• Mereu mi-a plăcut să merg pe jos în aer liber. Însă, eu nu pot pur și simplu să mă plimb prin oraș, am nevoie de un scop. În cazul excursiilor organizate, ne aduce transportul în punctul A și ne ia din punctul B, iar în acest perimetru noi savurăm ofertele generoase ale naturii și comunicarea cu oameni interesanți. Plus, prin aceste plimbări îmi mențin condiția fizică, ceea ce este nu mai puțin important pentru noi, militarii. De fapt, 20 km e o distanță relativă. S-a întâmplat să fac 29 km pe zi, recordul personal sau mai puțin de 20 km dacă e un grad de dificultate mai mare.
• Cine sunt camarazii dvs de drumeții? Printre ei se numără și militari?
• Copiii și câinii sunt mereu prezenți, majoritatea, evident, sunt adulți, yoghiști, dar nu e obligatoriu, eu nu mă implic în acest exercițiu. Au fost un timp și doi militari din Batalionul 22. Grupul nostru variază între 30 și 50 de persoane, care vin din diferite domenii de activitate. Bineînțeles, că fiecare are tempoul său de deplasare și nu avem presiuni să ne ținem grămăjoară. Cel mai mult mă inspiră o doamnă, de vreo 80 de ani, care trece Nistru înotând lejer și ajunge în cele mai înalte vârfuri de deal mai repede decât noi și fără nici un impediment respirator. E un model pentru mine.
• Câte călătorii pe lună vă permiteți?
• În Moldova ies aproape în fiecare week-end, peste hotare e mai scump. Până la război am avut câte o plecare pe lună. Sigur, am și zile când lenevesc, pur și simplu. Știu, unii mă consideră o ciudată să călătoresc în așa ritm și nici nu e simplu să mergi pe jos 20 km, dar eu pot și-mi place.
• Ce impact asupra serviciului au toate aceste călătorii?
• Serviciul nostru e foarte încordat emoțional, mai ales în acest an și atunci drumețiile vin ca o detensionare, o detașare de cotidianul militar.
• Mulțumesc pentru interviu!

noiembrie 22