Gura de aur a istoriei

Cu sau fără ghid? Unii aleg cea dintâi variantă, alții, mai ales copiii, optează pentru a doua. De ce? Pentru că nu toții ghizii au măsura timpului și/sau o povestire expresivă. Îi îndemnăm să exerseze pentru beneficii reciproce și ne focusăm pe modelele pozitive, demne de urmat. Avem motiv întemeiat – e Ziua Internațională a Ghidului de Turism (21 februarie).

Muzeul Militar din Chișinău și-a ales istoricii pe sprânceană și periodic îi implică ca ghizi spre deliciul călătorilor. Unul dintre ei s-a evidențiat, inclusiv prin servicii de ghidare în limba engleză. Rețineți numele: Natalia Codreanu, șefa serviciului muzeografie. O excursie condusă de ea e un bonus însemnat pentru delegațiile din străinătate, care vizitează Ministerul Apărării și alte instituții.

Povestea profesională a îndrumătoarei a început acum 13 ani:

Așteptam să primim diplomele de absolvire. Se apropie domnul Vitalie Ciobanu și ne informează că are locuri vacante de cercetător științific, ne-a anunțat salariul și doar eu și încă un coleg am manifestat interes.
Ce v-a făcut să acceptați? Cu siguranță, nu salariul…
…1400 de lei. Ideea e că, după mai multe practici pedagogice mi-am dat seama că nu e ceea ce mi-am dorit. Deci, eram gata să accept oricare altă alternativă, numai nu ca profesor.
Ce a alimentat motivația de a rămâne?
Îmi place ceea ce fac. Am multe grupuri de copii. Intru în contact cu oameni de diferite meserii, interese, naționalități, etc. Primii mei ascultători au fost militarii în termen. La două luni după angajare am început excursiile în engleză.
Povestitul într-o limbă străină, pe tematică militară, este sau a fost o provocare dublă?
La facultate eu m-am axat pe engleză. Cunoștințele istorice militare le-am completat venind la muzeu. Îmi notam fiecare cuvânt într-un carnet și îl învățam. Spre norocul nostru terminologia militară e variată și găsești mereu un cuvânt suplinitor. Nu am avut senzația unei bariere lingvistice. Mai degrabă, am găsit o oportunitate de a discuta des în engleză și a-mi dezvolta abilitățile de comunicare. Puțin mai emoționată sunt când vine cineva de rang înalt, dar îmi trece repede. Nu încetez să investesc. În fiecare dimineața citesc știri în engleză, inclusiv din domeniul militar, pentru a-mi organiza mai bine excursiile, a fi un ghid informat.”
Doar furnizați informații sau căutați să aflați din poveștile de viață ale vizitatorilor?
Una e să știi istoria din cărți și alta să asculți despre istorii de viață de la o persoană direct implicată într-un eveniment sau altul. Ulterior, le înserez în povestirile mele, respectiv animez atmosfera și informația se reține mai bine.
În ce momente studiile pedagogice, însușite la facultate, vă ajută în interacțiunea cu elevii?
Cel mai mult atunci când trebuie să captez atenția copiilor. Se știe că ei, în afara școlii, sunt mai dezinvolți, respectiv prin intermediul unor tehnici rezolv problema. Uneori le atenționez că eu vorbesc pentru ei, căci eu despre toate acestea deja știu.
Interesele generației tinere și ale celor trecuți prin viață cât de mult diferă?
Interesul copiilor nu e atât pe partea istorică, cât pe obiecte reale. Ei au nevoie de un contact tactil, chiar dacă la muzeu acest lucru nu se permite. Adulții vin pentru a cunoaște trecutul unui neam, al orașului, al țării…
Care din evenimentele istorice domină printre solicitările vizitatorilor?
Cele legate de Războiul pentru Independență și perioada Uniunii Sovietice. Expoziția dedicată deportărilor rezonează bine cu adulții, care au avut rude exilate. Și dacă spiritele în sala ”Martirii neamului” sunt oarecum echilibrate, atunci expoziția ”Teroarea sovietică din Basarabia” stârnește controverse. S-a simțit o tensiune mai ales după invazia Rusiei în Ucraina pentru că e și o lovitură asupra miturilor din Războiul II Mondial.

Sala medievală, cu domnitori, la fel, reprezintă o curiozitate. Își doresc să cunoască multe detalii despre Ștefan cel mare.

Ați observat schimbări de atitudine, convingeri după excursie?
Da, sunt dese cazurile când persoanele sunt uimite de existența acestui muzeu. În special, vara ne vizitează cetățenii, plecați peste hotare, care au și familii mixte. Departe de casă ei încep să-și uite rădăcinile, iar la muzeu își reactualizează cunoștințele despre rădăcinile sale, iar pentru partenerii și copiii lor e o oportunitate de a cunoaște istoria neamului nostru.

Mi-amintesc de un vizitator deosebit – un german în etate, care a ieșit plângând din muzeu. El nu cunoștea engleză, deci nu am putut înțelege ce l-a emoționat atât de mult, doar pot presupune. Avem și o categorie de persoane revoltate, care susține că distorsionăm, rescriem istoria. Ei compară cu ceea ce au învățat cândva în școală și nu vor să accepte un alt adevăr. Eu mă străduiesc să nu intru în confruntare directă pentru propria siguranță fizică și psihică.

Ați stat vreodată la dubii față de o anumită informație?
Noi nu operăm cu falsuri, zvonuri, mituri, doar fapte dovedite, documentate.
Repetarea informației de câteva ori pe zi, pe săptămână… pare a fi un exercițiu plictisitor?..
Ba deloc, eu am nevoie de aceste repetări pentru a cimenta informația specifică, cum ar fi nume, ani, detalii ale unui eveniment, etc.
Întrebări la care nu ați avut răspuns?..
Nu poți cunoaște totul. În aceste situații mulțumesc interlocutorului pentru că mi-a dat un impuls să mai caut, cercetez. Decât să inventez un răspuns, mai bine sunt sinceră.
Care e satisfacția unui ghid?
Când persoana a ieșit din muzeu cu anumite informații, când concepțiile sale au fost poate zdruncinate, când îl fac pe om să continue căutările. Cea mai răscolitoare apreciere a fost când mi s-a propus să fiu ghid pentru o delegație importantă pe un traseu mai complex: Orheiul vechi, Muzeul Național de Etnografie și Istorie naturală, Mănăstirea Căpriana… M-a măgulit reacția unui beneficiar care s-a mirat cum pot asculta în rusă, traduce în engleză și vorbi cu șeful în română în același timp. Mi s-a spus că sunt bine documentată, am un nivel de engleză excelent. Înțeleg că e loc de mai bine, dar mă bucur să știu că oamenii contează pe mine.

Istoria e complexă și nuanțată, și e cu atât mai interesantă prin asta. Dar oamenii tind să ignore aceste elemente, turnând astfel ”apă la moara” populiștilor, lobbiștilor, care consolidează falsuri în interesele proprii sau a grupului de apartenență, sugerează scriitorul Otto English în cartea sa ”Istorie falsă”

De aceea, suntem recunoscători unui ghid profesionist și dedicat, care ne prezintă faptele istorice într-o formă pură, neinterpretativă. Să nu căutăm doar confirmări ale părerilor ce le avem, pentru că nu înseamnă că sunt identice cu felul în care au fost percepute de predecesori la momentul desfășurării evenimentului din trecut.

februarie 23

Alte articole la tema:

https://dragostinavicol.org/2019/05/18/chemarea-trecutului/

https://dragostinavicol.org/2020/06/16/artileria-de-alta-data-in-carte-unica-pastrata/

https://dragostinavicol.org/2020/09/27/e-loc-si-de-turism-militar/

https://dragostinavicol.org/2021/06/08/armata-in-miniatura/

https://dragostinavicol.org/2021/06/23/fiecare-cu-blindata-sa/

https://dragostinavicol.org/2021/07/02/colierul-trecutului-pastrat-cu-elan/

https://dragostinavicol.org/2022/08/18/tot-ce-i-vechi-devine-nou-prin-maiestrie/