9 întrebări simple despre un război complicat

 Logistica. Personal. Noțiuni.

Războiul militar de pe Nistru s-a încheiat, dar cel informațional – nu. Se comemorează eroii căzuți în luptă, se organizează întâlniri cu luptătorii în școli, în cercuri restrânse sau la evenimente mai mari, etc. Jurnaliștii, autorii de cărți și de alte produse de informare, îi intervievează. Parcă nu trecem sub tăcere acele câteva luni de bătălii și nici cele ce au precedat sau urmat.

 Și totuși, nu e de ajuns sau poate nu e corect reflectată această campanie?.. Am tras această concluzie după ce am adunat întrebările militarilor, în mare parte în termen, cu referire la Războiul pentru Independență. Ei au curiozități simple, țintite. După ce le-am adunat, le-am sortat în 3 categorii. Începem cu cele organizatorice:

1. Unde au avut loc bătălii?

Războiul s-a desfășurat pe 4 platouri de luptă: Cocieri, Dubăsari, Tighina și Coșnița-cel mai sângeros. Trei dintre ele, în lunile mai –iunie 1992, au fost dirijate de Ministerul Apărării.

2. Câți militari au participat, ce pregătire profesională aveau?

           Circa 26.000 de militari, poliţişti şi voluntari au luptat pentru Independența țării. Dintre ei 40% erau polițiști și restul rezerviști, chemați sau veniți benevol la Centrele militare. Din numărul total, aproximativ 700 de persoane au participat și în Războiul din Afganistan. Cea mai bună pregătire militară au avut-o ofițerii și cei din Afganistan. Experiența profesională a rezerviștilor s-a limitat la ceea ce au însușit în anii de armată.

           Unităţile Armatei Naţionale au intervenit începând cu luna iunie, susține generalul Ion Costaș în cartea sa ”Transnistria. Cronica unui război nedeclarat”: În primăvara anului 1992 dispuneam de 14 piloţi instruiţi de Forţele Aeriene. Însă numai 4 aveau experienţă în zborurile cu o aeronavă complexă, precum era MiG-29.”

           Numărul mic de personal calificat se explică și prin faptul că Rusia împiedica revenirea militarilor moldoveni în țară.

3. Câți oameni au decedat?

Cartea ”Omagiu și Recunoștință ” însumează numele a 299 de luptători decedați în și după război, din cauza rănilor. Dintre cei căzuţi pe câmpul de luptă, la podul de lângă Nistru, mai mult de o sută erau rezervişti şi militari recent înrolaţi, unii dintre ei chiar fără arme.

4. Ce tehnică militară a fost folosită în războiul de pe Nistru ?

Dotarea armatelor oponente era vădit inegală, mai ales după ce o bună parte din tehnica militară de pe malul drept al Nistrului a ajuns în posesia regimului separatist. Potrivit situaţiei din februarie 1992 armata moldovenească opera cu blindate, obuziere, radare pentru detectarea ţintelor mobile, mitraliere, sisteme de rachete antiaeriene de tip S-200, armament de infanterie, avioane: Mi-4, Mi 24 și MiG-29, cele din urmă efectuând 31 de zboruri în perioada mai-iunie1992.

De cealaltă parte, Armata a 14-a folosea tancuri T-72, tunuri cu calibrul de 122 mm, aruncătoare de bombe şi rachete artilerie de calibru mare, tehnică blindată, mijloace de apărare antiaeriană şi aviaţie (inclusiv elicoptere Mi-8 şi Mi-2, avionul de transport An-26 şi de cercetare Iak-52), mijloace antitanc și multe altele, ce ar putea  ajunge pentru patru divizii desfăşurate, susține generalul Costaș.

Toată tehnica moștenită de la Armata Sovietică a fost implicată în Războiul de pe Nistru, exceptând cea destinată forțelor aeropurtate din Brigada II din Chișinău.

5. Când și cine a atacat mai întâi?

Primele ciocniri au avut loc pe 1-2 noiembrie 1990 la podul Dubăsari. Separatiștii au atacat forțele de ordine locale și au instalat puncte de control.

6. Cine erau separatiștii/seceoniștii?

În primăvara anului 1992 în armata separatistă nistreană erau deja înrolaţi 8.000 de ofiţeri activi, rezervişti şi militari în termen, care formau „garda transnistreană”, 5.000 de angajaţi ai trupelor de interne şi 4.000 de muncitori înarmați (detaşamente de autoapărare). Adițional, peste 3.000 de cazaci şi mercenari sosiţi din Rusia şi Ucraina, 200 voluntari de la Comrat şi peste 300 puşcăriaşi eliberaţi din penitenciarele ruseşti, care ajutau separatiștii.

Ambasadorul Moldovei în Belgia, Viorel Cibotaru, ne sugerează să privim mai adânc originea separatismului: ”În anii 1975-1985, ofițerii din  Armata Sovietică, KGB și alții, care au activat în condiții extrem de grele, aveau dreptul să-și aleagă locul de trai la trecerea în rezervă. Astfel, cca 55 mii de oameni au țintit Transnistria ca o zonă mai confortabilă pentru viața sa ulterioară. Evident, ei au votat pentru păstrarea Uniunii Sovietice.”

7. A luptat doar Transnistria și Chișinăul sau au fost implicate si alte forțe?

În martie 1992, Elțîn (președintele Rusiei în acea perioadă) a declarat documentat că patrimoniul militar din stânga Nistrului este al Federației Ruse. Din acest moment putem considera că Federația Rusă s-a implicat în război, susține sursa susmenționată. Adițional, există dovezi consemnate și de CEDO, pe 8 iulie 2004, ce indică că a fost un conflict moldo-rus prin implicarea Armatei a 14-a, staționată în Transnistria.

8. Ce este armata a 14-a?

E o unitate a Armatei Sovietice, creată în 1956 din Corpul al 10-lea de pușcași de Gardă „Budapesta”, anterior parte a Districtului Militar Odesa cu sediul la Chișinău. În anii 1980 cartierul general a fost mutat la Tiraspol. Până în 1991 armata vizată includea patru divizii motorizate de pușcași și alte unități mai mici. Divizia motorizată 59 și un regiment au rămas pe malul stâng al Nistrului, celelalte se găseau în Ucraina, devenind parte a Forțelor Terestre Ucrainene. Efectivul, în mare parte, era din transnistreni, notează Wikipedia.

După confruntarea militară din 1992 Armata a 14-a a fost reformată, astăzi e cunoscută ca GOTR. Mai multe citiți, accesând linkurile: https://bit.ly/3RW1j2q; https://bit.ly/3InVp7c; https://bit.ly/3YvwiVB

9. Ce conține depozitul de la Cobasna?

Istoria depozitului începe acum 80 de ani. În acest loc a fost stocată o mare parte de muniții după retragerea trupelor sovietice din fosta Republică Democrată Germană și Cehoslovacia. Suprafața lui e cât 20 de terenuri de fotbal. Se presupune că au rămas cca 20 mii de tone de muniții. Armamentul este păstrat în pământ, acoperit cu material ușor inflamabil – azbest. E păzit de fosta Armată a 14-a.  Detalii la subiect, vedeți accesând linkul: https://bit.ly/3kle5Lx

           Urmează altă serie de întrebări și răspunsuri.

martie 23

Alte articole la temă:

https://dragostinavicol.org/2022/03/15/drama-pacii-de-pe-nistru/ https://dragostinavicol.org/2022/12/13/recunostinta-de-piatra/ https://dragostinavicol.org/2022/08/05/alfabetul-om-din-primul-deceniu/