Când militarul cântă, războiul tace.
Visez, nu-i așa? E doar un titlu de campanie utopică, la prima vedere. Însă, în profunzimea gândului există un adevăr și-mi permit să-l dezvolt.
Voi porni de la explicațiile specialiștilor în materie de psihologie, neurologie, cum e și dr. Camelia Căpușan, care susțin că: ”În timpul cântării, în creierul uman sunt produse substanțe chimice speciale care ne ajută să simțim pacea și bucuria.” În același timp, oncologul american, Mitchell Gaynor, afirmă că: ”Sunetele ajută la reglarea sistemului imunitar, e vindecătorul interior”. https://bit.ly/3k9ye6O
Șirul influenței Meloterapiei poate fi detaliat atât pe segment emoțional, cât și pe cel fizic. Potrivit experților minimul necesar pentru un rezultat încurajator este 5 minute pe zi.
Interlocutorii mei, de această dată muzicanți la instrumente aerofone de alamă, au mărturisit unanim că prin cântat ei se relaxează, indiferent de genul muzicii interpretate. Evident, fiecare din ei a găsit și alte beneficii ale prieteniei cu instrumentul său muzical despre care ne povestesc rând pe rând.
Trompeta și cei doi instrumentiști: Eugen Popusoi și Ghenadie Mardari
Goarna, trâmbița și ale surate ale trompetei au fost mereu aliatul armatelor. Ele semnalizau venirea dușmanului și stimulau dârzenia în rândul luptătorilor. De exemplu, armata lui Alexandru Macedon avea o trompetă de proporții enorme, ce se auzea la cca 14 km distanță. În istoria instrumentului s-au înregistrat și prestații malefice. Bunăoară, sunetul penetrant al unui grup de 7 trompetari, care au cântat 6 zile la rând la una și aceeași oră, a distrus zidul orașului Ierihon.
Brigada II de Infanterie Motorizată din Chișinău nu se încadrează în categoria extremităților muzicale. Aici trompeta echilibrează atmosfera emoțională a colectivului, cel puțin pe perioada soldatului în termen Eugen Popușoi, care se trage dintr-o dinastie de trompetiști dintr-un sat de trompetiști din sud-estul Moldovei: ”Timp de 3 ani și jumătate cât am cântat și reprezentat satul Slobozia din Ștefan-Vodă la diverse spectacole, am reușit să-mi cunosc mai bine țara; am căpătat mai multă încredere să mă aflu în fața mulțimii și am devenit mai sănătos pentru că trompeta, ca și alte mijloace de suflat, îmbunătățește respirația. Numai după ce am însușit acest instrument muzical, am înțeles cât de fericiți erau buneii mei. Când cânți la trompetă simți ceva nedescris în tot corpul. Nu știu dacă voi continua studiile în domeniu, dar sigur acea perioadă a fost una extrem de frumoasă.”
Regimentul de Aviație din Mărculești, la fel, se poate lăuda cu un trompetist dedicat, care a dăruit unității un deceniu de cele mai frumoase amintiri: ”Brigada, în anii de formare, avea propria orchestră militară. Eram peste 20 de instrumentiști cu normă plină și soldații în termen, care provizoriu completau echipa. Puneam mare preț pe calitate, de aceea foloseam și aveam mare grijă de instrumentele personale. Fiecare eveniment al unității sau al armatei, la care se cerea participarea noastră, era o bucurie nemărginită pentru noi. Din păcate, a durat puțin. În anii 2000 funcțiile au fost reduse și de atunci împrumutăm cultură muzicală de la unitatea din Bălți”, susține emoționat funcționarul Ghenadie Mardari, care s-a mai manifestat pe parcurs ca tenor și baritonist. Astăzi înscrie istoria unității ca șef depozit cazare trupe, iar trompeta e doar pentru suflet, mai ales în clipele de cumpănă.
Trombonul și soldat clasa 1, Victoria Zatic
De la buccina romană și până la formele cunoscute nouă, trombonul a fost utilizat în practicile militare, bisericești, clasice, jazz oferind melodiei un grad de festivitate prin sunetele sale pătrunzătoare şi tremurătoare.
Anume aceste caracteristici i-au atras atenția Victoriei când a ales trombonul ca instrument de studiu la colegiul de arte: ”Dragostea față de instrumentele de suflat vine încă din copilărie de la fratele meu mare. M-am concentrat pe trombon pentru că el produce un sunet neobișnuit. Nu e un instrument prietenos cu oricine. Deși sună impunător, ceremonial, el cântă numai când ai sufletul plin de frumusețe. Cât despre importanța lui, e ca o roată de mașină, fără de care o orchestră nu poate înainta. De fapt, muzica în general, e indispensabilă pentru viața noastră, fie că o asculți, fie că o cânți.”
Saxofonul și soldat clasa I, Elena Coban
Istoria îndepărtată nu e partea lui forte, fiind un instrument mai tânăr, cel puțin în orchestrele moldave. Primii saxofoniști și clarinetişti din Moldova au apărut în anii 35 ai sec. XX și principala şcoală de formare erau trupele de copii din fanfarele regimentelor militare de pe teritoriul Basarabiei şi de pe malul drept al Prutului.
Deși Adolphe Sax îl percepea ca un instrument intermediar, astăzi nici o fanfară militară nu există fără saxofon și visul studentei de la AMFA este să ajungă o saxofonistă apreciată în Orchestra Prezidențială: ”Am urmat sfatul tatălui și am mers la școala muzicală. Nu a fost dragoste la prima vedere, am îndrăgit saxofonul treptat pentru sunetul lui melodic, pentru că e mai ușor de manevrat. În liceu mi-a fost prieten nedespărțit. Prima experiență profesională a fost la un eveniment de 9 mai, când în orchestra militară de la Bălți nu se ajungeau saxofoniști. Nu știam cântecele din repertoriu, dar le-am învățat cu multă plăcere și entuziasm, plus că eram singura fată din echipă și mi-a plăcut sentimentul de a fi unică, în centrul atenției.”
Pe lângă saxofon tânăra a flirtat cu pianul și s-a evidențiat la canto. Odată cu studiile militare toate celelalte au trecut pe planul secund. Alinare în puținul timp liber este muzica de fanfară și populară, care e o reflecție a caracterului omului, conchide dânsa.
Trompeta, trombonul, saxofonul sau altele din categoria aerofoanelor aduc starea de bine celui care cântă la ele și care le ascultă solo sau în grup. Or cine nu-și dorește o stare de bine, cel puțin pentru sine?..
februarie 2023
Arma-ta DV 