Nu mai asociez plastilina cu copiii. Până azi cunoștințele mele despre acest amestec chimic se limitau la distracția și dezvoltarea picilor. Odată ce l-am cunoscut pe unul din urmașii lui Adam, sculptat cândva de D-zeu din lut, m-am convins încă o dată că arta modelării nu are limite.
Icoane din plastilină…nemaiîntâlnit, cel puțin, în Moldova.
Căpitan Alexandru Ababii ziua e militar ca șef S4, Batalionul artilerie, Brigada de Infanterie Motorizată din Bălți, iar seara și în week-end e artist plastic netitular. Și-a pus la lucru degetele în 2018, deși aptitudini spre pictură are în sânge: ”Fratele meu, pe când aveam vreo 10 ani, a confecționat o lucrare din plastilină pe sticlă, ce s-a păstrat viu colorată și peste ani. Acest fapt m-a făcut curios să încerc și eu. Prima mea imagine a fost un joc al rațelor Donald din Mickey Mouse. Mulțumit de produs am continuat cu alți eroi din desene animate. Treptat, am testat scrisul de tipar și din 2020 – icoanele. Cam pe la a 5 lucrare am început a îmbina culorile. Astfel, obțin alte nuanțe și umbre. În timp, am învățat să întind plastilina pe un strat mai subțire, oferind finețe lucrării.”
Prin proba încercărilor practice au trecut toate tipurile de plastilină din țară. Într-un final a ales una singură, de calitate înaltă, ”ce nu se fărâmițează, nu se lipește și e flexibilă”. La fel, a fost și cu sticla ca suport al compozițiilor. După o experiență neplăcută cu cea clasică, a dat preferință celei organice: ”Soarele nu topește plastilina și nu o decolorează o lungă perioadă. Plus, am nevoie de o imagine ca în oglindă pentru acuratețea lucrării și doar sticla e potrivită.”
Până în prezent a fasonat 5 icoane în format A4 și una în A3, dintre cele mai populare nume religioase fiind reprezentat Sfântul Vasile: ”Mai întâi am făcut sfinții copiilor, apoi ai părinților. Rudele sunt în așteptare de alte divinități. Chiar și preotul bisericii, când a sfințit casa, s-a arătat interesat de o icoană pentru locașul creștin. Mie îmi place să le creez și să le dăruiesc, să las o amintire. Nu știu dacă vreau să fac la comandă, nu cred că va fi prețuit la justa valoare. E multă muncă și nu sunt sigur că oamenii sunt gata să plătească prețul meritat. O lucrare îmi ia cca 100 ore. Cel mai greu la icoane e fața, ochii, în special. E un lucru migălos.”
Muncește cu abnegație și pedantism, iar dacă se întâmplă să fie nemulțumit nu renunță la proiect, reface local greșeala și continuă insistent până la final. Nu are o strategie de viitor și nici ambițiile nu-i sunt mari. Savurează prezentul, care înseamnă la moment icoane și ocazional alte tematici, de exemplu, militare: ”Am creat un simbol al genistului pentru un om de înaltă omenie. I-am oferit cadou această lucrare ca semn de respect și mulțumire. A fost o excepție. Prefer să mă concentrez pe un singur domeniu.”
Timpul și liniștea necesare procesului de creație îi sunt asigurate. Familia, care include și trei copii, îl susține de la prima lucrare finisată, nu și până atunci: ”Soția mereu grijulie îmi recomanda să nu mă chinui, să nu-mi stric vederea, dar când a văzut lucrarea în întregime, total și-a schimbat abordarea.” Mai mult, s-a implicat și ea, dar cu alte materii prime: mărgeluțe și panglici. Dacă mai adăugăm și hârtia, dominantă în activitatea lor comună, atunci obținem un tablou complet. În capitala nordică ei sunt salvatorii expozițiilor din instituțiile de învățământ. Cine s-a certat cu timpul și/sau are mâinile ”din topor” apelează la soții Ababii și problema s-a rezolvat.
Compartimentul creație al ofițerului mai listează lucrări în lemn și kituri de construcție, cu care a flirtat în trecut. Curios că, în Academia Militară tânărul nu s-a manifestat creativ nici pe un segment. Nu și-a dorit să fie cap de afiș nici la cunoștințe, cu toate că matematica reprezenta o pasiune înflăcărată pentru el: ”Nu-mi plăcea să ies în evidență. Rezultatele bune și înalte îmi erau de ajuns. Satisfacția cea mare erau și sunt ieșirile de campanie, aplicațiile. Specialitatea artilerie necesită mereu pregătire, altfel se uită. Dacă ar avea Ministerul Apărării suficienți bani niște sisteme autopropulsate de artilerie ar fi prioritare pentru unitate.”
Uite așa cu modestie, smerenie și bunăvoință își îndeplinește militarul responsabilitățile de serviciu, de familie și necesitățile lăuntrice ale sufletului. Mâinile lui fac minuni în pictură și sculptură, iar exemplul lui servește un imbold pentru talentații, care încă stau la periferia dintre a inhiba și a începe materializarea gândurilor. Noi avem certitudinea că Armata Națională are talent!
aprilie 23
Arma-ta DV 