Viața între opinci și bocanci

Război, militar, dans, cântec, plăcere…Voi ce propoziție ați alcătui în baza celor 5 cuvinte? A mea sună astfel: Dansator profesionist, cântăreț amator și militar începător și toate le face cu încântare.

Dincolo de această construcție lingvistică se ascunde o poveste frumoasă a unui om, care a început acum 26 de ani în Sipoteni, Călărași și continuă în Batalionul Transmisiuni din Chișinău. Omul cu epoleți de sergent inferior sau în haine naționale văzut la concerte și festivaluri cu colectivul ”Crenguță de iederă” se numește Mihail Dragancea:

• Mai întâi a fost dansul. În copilărie eram cam năstrușnic și mama ca să nu mă leg cu răii, să mă cumințească, să mă disciplineze m-a dus la dans popular, ambii părinți practicându-l anterior. Pe de altă parte, era o fată din clasa a 2 de care îmi plăcea mult și de dragul ei, s-o țin de mână, să mă aflu în preajma ei, am ales anume acel cerc. An de an am progresat (nu și în relația cu muza mea), ajungând coreograf după absolvirea Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice.
• Care tip de joc popular vă sensibilizează mai mult?
• Îmi plac cele cu tempo ridicat, cum e Bătuta. Cel mai aproape de suflet e dansul etnofolcloric, caracteristic mediului rural. La facultate, profesorul Boris Rezmeriță îmi spunea: ”Măi băiețele, tu ești de la colhoz.” Mișcările îmi erau mai arhaice, pașii mai apăsați. Sigur, în timp am cizelat mișcările, dar am rămas fidel autenticului de la sat.

Astfel, se explică de ce a acceptat cu ușurință să conducă colectivul de dansatori de la baștina sa. Împreună cu copiii a colindat lumea și i-a vorbit de Moldova prin jocul popular. România, Bulgaria, Grecia sunt printre gazdele diferitor concerte, festivaluri, la care s-au ales cu trofee, medalii și diplome. Experiențe similare a avut și continuă să adune alături de ”Crenguță de iederă”, unde se manifestă și ca vocalist: ”De la dans a venit și cântatul. Învățând, fredonând textele, le îndrăgești, iar după ce le-am interpretat, cei din jur mi-au zis că am aptitudini. Ca profesionist e scump, dar ca amator e bine. Așa că încerc constant să armonizez articulațiile picioarelor cu coardele vocale. Grupul nostru, condus de dna Maria Iliuț are un program variat de strigături, cântece de nuntă, de cătănie, pe care, de când sunt în armată, le-am apreciez și mai mult.”

Orice participare a artistului militar la un eveniment cultural se face din contul concediului și nu-l deranjează dacă nu-i rămân deloc zile pentru repaosul propriu-zis. Vorba ceea ”unde e plăcere, nu este oboseală”. E și aceasta o formă de sacrificiu în numele păcii, pe care l-a acceptat fără reproșuri.

Curios pentru mine a fost să aflu că tânărul, în căutarea unui loc de muncă cu un venit stabil (”cea de dansator nu este apreciată financiar”), a ales anume armata. Or alternative sunt multe: ”Îmi este mai aproape de suflet comparativ cu celelalte structuri de forță, plus ghidarea lui tata. El mi-a povestit tot felul de întâmplări din perioada serviciului militar din Uzbekistan și vroia să mă vadă soldat. Iată că am devenit, dar tata nu mă vede. Oricum, cred că mă veghează și îndrumă corect de acolo de sus.”

Și mai curios e că dumnealui s-a înrolat în armată după începerea războiului din Ucraina, când majoritatea pleca sau își făcea bagajele:

• Văzusem ce se întâmplă, mi-am zis că dacă toți vor fugi cine va apăra țărișoara noastră și așa ciopârțită. Trebuie cineva să rămână să o păstorească, să aibă grijă ceea ce au lăsat străbunii noștri.
• Știați ce veți face în armată?
• Succint mi s-a zis ce va trebui să fac. La început nu înțelegeam mai nimic. La interviu, când au aflat că am fost student la arte, mi-au propus să merg în Garda de onoare sau în Orchestra Prezidențială, dar eu am  vrut să încerc militărie. Am funcția de șef grupă 3, post radio și radio releu, activez ca operator la stații radio. Am învățat din mers, am văzut la colegi cum asamblează sau fac legătura, cum instalează un catarg sau o antenă. Memoria vizuală și auditivă îmi sunt foarte bune și am însușit repede. Mai sunt și cursuri de dezvoltare pe care mi le doresc.
• La angajare vi s-a lăsat o fereastră: dacă nu vă regăsiți în noua activitate, puteți să alegeți propunerile inițiale ale angajatorilor. A trecut un an și ați rămas…
• Mă simt bine aici, e un lucru interactiv, monitorizăm stații radio, mai avem câte o ieșire în câmp, mai reparăm o tehnică, iar eu am pasiune pentru toate astea. Combinând transmisiunile cu dansurile și cântecele am o viață satisfăcută: ai lucrat, ai dansat și acum poți să te odihnești.

Apropo de odihnă, el a devenit artistul colectivului și la ocazii îi învață pe colegii militari să se descătușeze prin micșare: ”dansul te scapă de complexe, devii mai liber cu cei din jur.”

Mihail Dragancea este, deocamdată, sergent inferior, grad obținut la catedra militară a Universității de Stat de Educație Fizica și Sport. Nu se mulțumește cu atât, se vrea ofițer pentru a-l face mândru, mai ales pe tata. Cele câteva poze cu el de pe birou îi aduc aminte mereu de îngerul său: ”Părinții noștri nu au avut posibilități pentru plăceri. Dorințele lor erau plasate în banca de rezervă. De aceea, a insistat să fac ce vreau eu.”

Deci, dansul, cântecul și armata sunt plăceri, vorba lui George Călinescu ”…nu-s frivolităţi, ci mici piese de construcţie istorică.”

aprilie 23